„În această epocă a prostirii globale, cînd oamenii nu mai distingeau decît culorile partidelor, se mirau din cale-afară că sub cămaşa neagră sau roşie, ori sub eşarfa de rugăciune cu benzi albe şi negre curgea, iar uneori se revărsa sînge viu.”
Arnold Zweig a fost printre primii autori evrei care, din interiorul propriului mediu cultural, au criticat virajele radicale ale proiectului sionist. Publicat în 1932, „De Vriendt se întoarce acasă” este considerat primul roman important din literatura europeană care abordează în mod direct și critic conflictul dintre evrei și arabi în Palestina, înainte de crearea statului Israel.
Acțiunea are loc în Palestina, sub mandat britanic, în perioada interbelică (1929), iar personajul principal, Emanuel De Vriendt, este un jurnalist și un poet evreu idealist, născut în Europa, dar stabilit la Ierusalim, care se încăpățânează să creadă în posibilitatea unei coexistențe pașnice între evrei și arabi. Este un om al ideilor umaniste într-o lume dominată de pasiuni politice, de fanatism. Un însingurat într-o lume a „colectivelor”, care privește lumea prin lentila legii și a culturii. Fără a fi un utopist naiv, el este figura „omului altfel”, pentru că refuză să se alinieze cu rigiditatea ideologiilor dominante, crede în dialog, caută să gândească și să acționeze cu libertate morală, cu toleranță și cu moderație. Va plăti prețul suprem pentru umanitatea lui. El este o posibilă punte între lumi, dar una care se prăbușește.
Conflictul nu este simplu, ci e încărcat de nuanțe, de ambiguitate. Din păcate, tensiunile istorice, identitare și politice din Orientul Mijlociu, de acum un veac, par azi mai acute ca niciodată, iar reflecția lu Zweig asupra violenței ideologice și sacrificării visului umanist în numele unei cauze politice este cât se poate de actuală.
Traducere de Andrei Corbea
No comments:
Post a Comment