După ce în ultimii ani am colindat, pe motocicletă, mare parte a Europei, a doua întâlnire cu Albania, tot pe motocicletă, a lăsat să supraviețuiască senzația că este țara cu cele mai izbitoare contraste. În urmă cu doi ani, Tirana m-a șocat prin firescul vecinătății dintre ghetouri și hotelurile de lux, prin haosul traficului, prin „normalitatea” circulației unor utilaje din altă epocă (chiar și prin sensurile giratorii din mijlocul capitalei), prin mulțimea polițiștilor care, evident, aveau de lucru și, nu în ultimul rând, prin expresia amară înscrisă pe chipurile oamenilor.
Revenirea în Albania nu a eliminat niciuna dintre mirările anterioare, doar că, schimbând capitala cu stațiunile de pe malul mării, contrastul dintre ghetou și lux a devenit parcă și mai evident. Saranda, Dermi și Vlora au însemnat mașini scumpe din mai toate colțurile Europei trecând printre grămezile de gunoaie, taverne deloc îmbietoare în pragul unor hoteluri cu servicii ireproșabile, amplasate pe plaje curate, cu ape de o culoare fantastică. Iar pe marginea drumurilor pline de bălți și noroaie îți făceau poftă fructele de cactus, bananele încă verzi sau rodiile.
Dar a doua vizită în Albania a însemnat mai ales provocarea și satisfacția de a parcurge unul dintre cele mai frumoase și dificile trasee moto din Europa. Între Saranda și Vlora, 125 de km și cîteva ore bune de drum cu serpentine, printre munți și mare, oferă un spectacol sinuos, amețitor, cu încântări ale ochiului. Dar și cu un strop de teamă - concentrarea cerută ba de stânga, ba de dreapta, facându-te adesea să uiți să respiri.
Frumusețea sălbatică a peisajelor este unică, de neuitat, așa cum sunt și fructele de mare mâncate pe malul mării, sub lună, având în față luminile aprinse de pe Insula Corfu. Bucătarul-șef vorbea românește, căci lucrase în Roma, cu mulți români în jur. Și, odată cu nota de plată, ne-a făcut cinste cu câte o palincă.
No comments:
Post a Comment