Egiptenii venerează floarea de lotus. Este floarea cel mai
des reprezentată grafic în cultura lor, apărând adesea printre hieroglife. O
sculptură îl reprezintă pe Tutankhamon născându-se dintr-un lotus albastru,
specia de lotus considerată sacră în Valea Nilului.
Se pare că viața de noapte a florii de lotus nu este una
obișnuită. Odată așternut întunericul, ea se închide și planta trage și ține
floarea în apă pe parcursul nopții. A doua zi strălucește, imaculată,
înălțându-se deasupra apelor tulburi. De aceea a ajuns să fie asociată cu
renașterea, cu lupta dintre haos și ordine, cu frumusețea, cu eternitatea, cu
Soarele și cu creația, devenind și simbol al condiției umane, al trezirii
conștiinței umane: deși cu rădăcinile înfipte în noroi, floarea reapare pură în
fiecare zi.
În pafumeriile
egiptene, cea mai prețioasă esență este cea de floare de lotus, exportul
acesteia fiind interzis. Pe papirusurile egiptene, se întâlnește des scena
oferirii florilor de lotus, ca simbol al iubirii. Dacă cealaltă persoană atinge
florile înseamnă că acceptă darul iubirii.
No comments:
Post a Comment