Din păcate, Orbital nu m-a convins că merita Booker Prize 2024. Ideea cărții mi s-a părut provocatoare și am
citit cu entuziasm primele 80-90 de pagini. Șase astronauți din diverse țări
se află pentru nouă luni la bordul unei stații spațiale. Romanul suprinde gândurile acestora pe
parcursul unei zile, când văd de șaisprezece ori răsăritul soarelui. Distanța, singurătatea, împărțirea unui spațiu
extrem de mic cu ceilalți implică o viziune inediată asupra planetei noastre, asupra propriilor
familii, asupra lor înșiși. Romanul este lipsit de intrigă, putând fi perceput ca o meditație poetică asupra umanității,
văzute de la o scară cosmică, iar asta, în principiu, mi-a plăcut. Doar că după 100 de pagini, se pierde profunzimea, ideile
devin redundant-superficiale, iar personajele par lipsite de voce autentică, se transformă în niște vehicule ale unor idei bine sabilite de la început.
Pe mine m-a pierdut.
No comments:
Post a Comment