Publicat de Romain Gary în 1962, volumul Păsările se duc să moară în Peru conține
șaisprezece proze scurte, în care autorul francez explorează în maniera
recognoscibilă – profundă, cu umor negru
și ironii extrem de subtile, abisuri ale minții omenești, traume individuale și
colective, idealuri sfărâmate ale speciei umane de-a lungul așa-zisei evoluții
pline de metamorfoze ce fac ca materialul uman să fie demodat.
Omul este un pionier al lui însuși, așa cum apare
în ultima proză – Glorie iluștrilor
noștri pioneri care amintește de metamorfoza kafkiană, caci în mijlocul
interminabilului conflict dintre America și Rusia, oamenii se transformă în creaturi
marine care se simt bine în noroi, care mănânca muște, iar unii dintre ei
continuă să poarte sub carapace nostalgii ale omului de ieri și vagi iluzii.
Cel mai mult mi-a plăcut nuvela care dă titlul
volumul și care a și fost ecranizată chiar de autor. Păsările se duc să moară în Peru îl are ca personaj principal pe
Rainier, un bărbat de aproape cincizeci de ani, retras pe o plajă la zece km de
Lima, proprietar al unei cafenele de pe o plajă pe care păsările din largul
mării veneau să moară. Nu există vreo explicație pentru voluptatea lor de a
muri acolo. Suflet idealist, și el eșuase pe această plajă, în căutarea
liniștii, mulțumit cu contemplarea peisajului, împăcat cu singurătatea sa. Nu
mai aștepta nimic de la oameni și cu atât mai puțin de la regimurile politice.
Până într-o zi când salvează de la înec o tânără frumoasă, cu o eșarfă verde:
„era ceva în el ce refuza să abandoneze și continua să muște din toate momelile
speranței. Credea, în taină, în posibilitatea fericirii ascunse în
străfundurile vieții, care vine dintr-o dată să lumineze totul, chiar în ceasul
crepusculului. Exista în el un soi de prostie sacră, o candoare pe care nici o
înfrângere, nici un cinism nu reușiseră vreodată să le ucidă, o putere a
iluziei care-l purtase pe câmpurile de luptă din Spania”.
Un umanist
are acțiunea plasată în Germania venirii la putere a lui Hitler și îl are ca
protagonist pe un fabricant de jucării evreu, jovial, optimist, care credea în
natura umană, în havanele de calitate, în băuturile rafinate, în cărțile de
filosofie și în democrație. Nu crede în pericolul antisemitismului, râde de
spaima celorlalți care aleg să fugă și închină în cinstea naturii umane în care
va continua să aibă absolută încredere, deși istoria îi va dovedi că
generozitatea, justiția și rațiunea se mai pot păstra doar dacă refuzi orice
legatură cu realitatea accidentală și cu viitorul.
Povestirile lui Roman Gary ne poartă prin Peru,
Istanbul, România sau Rusia, ne introduc în existența unor oameni iubitori de
artă și de autenticitate și ne plimbă pe granița sensibilă dintre umanitate și
animalitate. Cel mai mult impresionează încăpățânarea unor oameni de a crede în
inocență și în bine. Absurdul și străfulgerările de cinism accentuează adesea
tușele realității, într-un amestec de sensibilitate și cruzime, iar cititorul
oscilează deseori între amărăciune și zâmbet.
Romain Gary, Păsările se duc să moară în Peru, traducere din limba franceză de Doru Mareș, Humanitas Fiction 2023
No comments:
Post a Comment