„Dacă pisicile ar dispărea din lume"

 

„Dacă pisicile ar dispărea din lume", romanul lui Genki Kawamura, are ca narator anonim un bărbat de treizeci de ani, poștaș, care, după moartea mamei, trăiește singur, doar cu pisica sa, Varză. Într-o zi află că mai are foarte puțin de trăit, dar primește șansa de a-și prelungi viața, cu câte o zi pentru fiecare lucru a cărui dispariție din lume o acceptă.

Propunerea vine de la o versiune diabolică a sa, pactul cu diavolul având și de data aceasta un preț. Admite să se șteargă din lume telefoanele, filmele și ceasurile, dar fiecare renunțare implică pierderi legate de oameni, de amintiri, de relații – mama decedată, tatăl pe care nu l-a mai văzut de mulți ani, femeia pe care o iubise cândva, prietenii.

Doar că într-o zi, exoticul și glumețul diavol îi cere să accepte să dispară din lume pisicile, adică să rămână și fără motanul adus și iubit de mama sa, singurul suflet care îi este alături, simbol al tandreței, al rutinei și al iubirii necondiționate. Aflat în fața acestei opțiuni, tânărul poștaș are revelația sensului lucrurilor mărunte care ne înconjoară și își pune mai mult decât oricând întrebări tulburătoare: Ce dă valoare fiecărei vieți? Ce amintiri ne definesc? Ce înseamnă să trăiești cu adevărat? Ce pierdem atunci când „ștergem” lucrurile mici care ne alcătuiesc rutina? Ce rămâne din noi atunci când ne despărțim de ceea ce iubim? Ce poți sacrifica din ceea ce te înconjoară pentru o zi de viață în plus? Care e ultima limită a egoismului? Răspunsurile sunt insinuate în momentele de luciditate emoțională, când bărbatul își dă seama de importanța fragilității și efemerității vieții, iar romanul devine o pledoarie pentru recunoștință și aprecierea legăturilor afective care dau sens existenței umane.

În acest context, pisicile devin metafore ale afecțiunii silențioase, ale prezenței discrete, dar constante, aparent inutile, în fond esențiale pentru nevoia de iubire și de tandrețe a omului. Motanul reprezintă pentru narator și singura legătură cu trecutul, cu iubirea mamei sale. Nu e nevoie să facă ceva, simpla sa prezență are o încărcătură emoțională profundă, nebănuită până în momentul în care tânărul trebuie să-și imagineze viața fără Varză.

Genki Kawamura, Dacă pisicile ar dispărea din lume, Traducere din japoneză și note de Magdalena Ciubăncan, Humanitas Fiction, 2022