https://suplimentuldecultura.ro/45436/al-treilea-ochi-al-imaginatiei

Azar Nafisi, scriitoare din Iran emigrată în America, a publicat în anul 2022, la 73 de ani, volumul Citește periculos. Puterea subversivă a literaturii în vremuri tulburi, carte ce ia forma a cinci scrisori adresate tatălui ei mort, victimă (a săvârșit patru ani de închisoare) a puterii politice din Teheran, oraș al cărui primar fusese. Copilăria scriitoarei a stat sub semnul poveștilor pe care tatăl său i le spunea în fiecare seară, oferindu-i astfel „momente sacre“, „chei către lumi secrete“, care au însoțit-o întreaga viață.

Strâns legată de analiza evenimentelor istorice și politice din Iran și din America, cartea este o pledoarie intimă și nuanțată pentru literatură ca formă de rezistență, ca antidot al dezumanizării: „literatura e un act de rezistență împotriva dezumanizării. Războiul și traumele ne amorțesc simțurile și ne îngheață sentimentele. Literatura ne reface, ne reînvie sentimentele, ne redă simțul individualității și al integrității. Scrisul și cititul devin mijloace de protest; o revoltă existențială împotriva violenței impuse. A rămâne om – sau, mai precis, a rămâne omenos devine scopul“.

 

Citind, evadăm din pasivitate

 

Pentru Nafisi, puterea transformatoare a marii literaturi este incontestabilă, deoarece cărțile, care au o nemăsurată putere contestatară, sunt cei mai vigilenți și lucizi paznici ai memoriei noastre (iar noi ar trebui să fim paznicii lor!), mijloc de a înfrunta „puterea“, de a revela și de a transmite niște adevăruri eficiente împotriva regimurilor totalitare sau a tendințelor autocratice din cadrul democrațiilor. Chiar dacă lectura nu duce neapărat la acțiune politică directă, scrie autoarea, ea încurajează o mentalitate în care îți pui întrebări și te îndoiești. Astfel, ficțiunea ne stârnește curiozitatea, iar această dorință de a ști face atât scrisul, cât și cititul extrem de periculoase, căci ne pot schimba atitudinile, modurile de a privi lumea și de a acționa în interiorul ei.

Azar Nafisi împărtășește aici o idee regăsită și la Nabokov, care vorbea despre „al treilea ochi al imaginației“, necesar pentru a vedea lumea așa cum este și pentru a transcende cotidianul în scopul de a o înțelege. Și Rushdie scria în Versetele satanice că meseria poetului este „să numească nenumitul, să arate cu degetul la înșelăciuni, să fie părtinitor, să stârnească dispute, să modeleze lumea și să n-o lase să adoarmă“. Procesul pare simplu: schimbăm lumea, schimbându-ne pe noi înșine, dacă citim. Poveștile devin, în această logică a puterii ficțiunii, sursa unor autorevelații. Citind, ne descoperim propriile valori și neajunsuri, înțelegem realitatea prin puterea imaginației cultivate de literatură și astfel putem acționa în mod lucid, putem evada din pasivitate sau din complicitatea neintenționată.

 

Posibilitatea cărților ca revanșă la imposibilitatea vieții

 

Ideile și imaginația – care nu poate fi controlată și înregimentată, fiind în esență liberă și imprevizibilă – sunt o formă de rezistență față de centrele de putere, fie că vorbim despre regi, despre tirani sau despre prejudecățile și limitele noastre. Recitind alegoria peșterii din Republica lui Platon, Azar Nafisi este convinsă că literatura reprezintă șansa de a vedea realitatea de dincolo de umbre, de a ieși din ignoranță, de a nu mai fi prizonieri, de a trăi în lumea reală, de a vedea cu adevărat ce înseamnă violența, manipularea, mentalitatea corporatistă, utilitarismul, obsesia pentru bani, cinismul, neglijarea responsabilităților civice, prețul uman plătit pentru iluzia confortului sau a siguranței cu care suntem seduși de regimurile politice, pericolul senzaționalismului cu care suntem bombardați și care înlocuiește rațiunea și ne anesteziază capacitatea de a ne păsa, mirajul lumii virtuale care înlocuiește realitatea și ne menține pe suprafețe pe cât de îmbietoare, pe atât de insidioase.

Încrederea lui Azar Nafisi că literatura are o putere explozivă de a schimba viețile individuale și comunitățile rămâne nedezmințită și se poate dovedi contagioasă. Comentând scriitori precum Rushdie, Bradbury, Morrison, Grossman, Atwood sau Coates, dincolo de aspectele particulare, Azar Nafisi conchide că literatura este șansa de a ne revendica și de a ne păstra demnitatea, libertatea, identitatea, independența minții și a inimii. Dar actul povestirii este pentru ea mai ales „un act de iubire. Există întotdeauna ceva încurajator și duios în actul scrierii. Scrisul necesită empatie, deschidere față de inimile și mințile altor oameni. El implică lucrurile nu numai așa cum sunt, dar și cum ar putea să fie, ceea ce reprezintă însăși esența optimismului“. Cărțile poate că nu ne salvează de la moarte, dar ne ajută să trăim cu speranță, posibilitatea cărților fiind o revanșă la imposibilitatea vieții.

 

 

CARTEA

În cele cinci scrisori imaginare adresate tatălui său, însoțite de inserturi autobiografice, autoarea aduce un elogiu nu doar literaturii rezistenței, ci mai ales literaturii ca formă de rezistență. Sondând operele unor mari autori precum Salman Rushdie, Margaret Atwood, Tim Morrison, David Grossman, Elias Khoury, Ray Bradbury, James Baldwin sau TaNehisi Coates, sunt puse în discuție multe dintre marile probleme cu care se confruntă lumea contemporană: dezumanizarea, lupta femeilor și a minorităților pentru drepturile lor, teocrația iraniană și derapajele antidemocratice din SUA, războaiele din Orientul Apropiat, tortura și lagărele de concentrare, relația victimă-călău, pandemiile ș.a. Transpuse în ficțiune, toate aceste teme au făcut și continuă să facă din cărți lecturi subversive, incitante și „periculoase“, înlocuind minciuna cu adevărurile pe care ele le dezvăluie. Citește periculos este o carte care nu ne poate lăsa tăcuți și nici indiferenți.

 

AUTOAREA

Azar Nafisi și-a câștigat notorietatea cu bestsellerul Citind Lolita în Teheran. Fiică de politicieni (tatăl ei a fost primar al Teheranului în perioada 1961-1963, iar mama s-a numărat printre primele femei alese în Parlamentul iranian în anii 1960), Azar și-a petrecut primii ani de școală în Anglia și Elveția. S-a întors în Iran, unde a fost martoră la arestarea tatălui ei. După terminarea colegiului, a predat literatură engleză la Universitatea din Teheran și la Universitatea Allameh Tabataba’i. În 1981, pentru că a refuzat să poarte văl, a fost înlăturată de la Universitate. Din 1997, când a emigrat în America, Azar Nafisi a predat la Johns Hopkins University din Washington, D.C. A publicat, printre altele, Anti-Terra: A Critical Study of Vladimir Nabokov’s Novels, Things I Have Been Silent About: Memories și Reading Lolita in Tehran, care s-a aflat timp de 117 săptămâni pe lista de bestselleruri a cotidianului „The New York Times“, a fost tradusă în 32 de limbi și a primit numeroase premii literare, printre care Prix du Meilleur Livre Étranger, 2004 Non-fiction of the Year Award acordat de Booksense, Frederic W. Ness Book Award, Latifeh Yarshater Book Award și Grand Prix des Lectrices de „Elle“. În prezent, trăiește alături de familie în Washington, D.C., și colaborează la numeroase publicații, precum „The New York Times“, „The Washington Post” și „The Wall Street Journal“.