În Zsömle s-a dus,
László Krasznahorkai își surprinde cititorii obișnuiti cu gravitatea
apocaliptică a romanelor sale anterioare prin tușele groase de satiră și de
ironie acidă, prin spiritul jucăuș ce adâncește absurdul realității.
Un bătrân electrician de 91 de
ani, retras într-un sat uitat de lume alături de câinele său, ajunge fără voia
lui în centrul unui delir colectiv, fiind revendicat drept posibil moștenitor
al tronului Ungariei.
Planurile lui Józsi de a trăi în
singurătate sunt date peste cap de o serie de personaje excentrice, în
principal monarhiști fanatici culeși din diverse categorii sociale, care îl
descoperă și încearcă să-l convingă să revendice tronul Ungariei ca descendent
al Casei Árpádiene, dar și al lui Genghis-Han. Așa cum se străduiesc să-l
convingă să pună lemne pe foc sau sa se plimbe, ca nu cumva să moară înainte de
a-i lua locul lui Orban.
Premisa absurdă devine pretext
pentru o critică acidă a mitologiilor politice, a fanatismului ideologic, a
nevoii de a găsi un erou salvator și poate un sens într-o lume epuizată.
Apocalipsa vine de data asta ca o
farsă ideologică, iar fanatismul e grotesc, în timp ce delirul colectiv nu mai
e tragic, ci ridicol.
Traducere de Ildikó Gábos-Foarță
Anansi. World Fiction
Editura Trei
No comments:
Post a Comment