Să fii bărbat, cea mai recentă carte scrisă de Nicole Krauss și tradusă în limba română de către Mihaela Dumitrescu la Editura Humanitas Fiction, este o colecție de zece povestiri, fiind primul și deocamdată singurul volum de proză scurtă publicat pînă acum de scriitoarea americancă, bine-cunoscută pentru romanele Istoria iubirii, Un bărbat intră în cameră, Marea casă ori Pădurea întunecată. Atenția scriitoarei surprinde momente aparent banale din viața unor personaje care au revelații majore privind sensul sau nonsensul existenței lor. În prim-plan se află adesea relația fiicelor cu tații sau cu mamele, moștenirea spirituală, prietenia, iubirea, bătrînețea, divorțul, sexul sau identitatea evreiască, toate acestea fiind de cele mai multe ori trecute prin filtrul timpului.
Ca și în romanul Pădurea întunecată, unele personje sînt scindate între Israel și America. Israelul este și prezență, și absență. Identitatea este greu de limpezit, iar tradițiile și religia nu se mai lasă prinse în tipare. Oamenii se străduiesc să facă pace cu revelațiile pe care le au despre ei înșiși. Fie că trăiesc în America sau în Israel, spiritualitatea iudaică depășește granițele geografice, așa cum stilul și atmosfera fiecărei proze scurte depășesc temele și capătă o logică aparte. Toate personajele trăiesc sub apăsarea istoriei, chiar dacă autoarea nu insistă, ci doar amintește în treacăt de evenimente istorice care au amprentat totuși puternic personalitatea oamenilor. Ruptura cu trecutul și inevitabila schimbare de mentalitate se transformă într-o intrigă implicită a textelor.
Fiecare povestire are o structură elastică, se contractă sau se dilată astfel încît fiecare personaj să poată prinde viață în profunzimea gîndurilor și sentimentelor care îl însuflețesc, chiar și în mod nedefinit. Momentele de revelație sînt adesea echivalente cu conștientizarea unui mister care nu are nevoie de o dezlegare dincolo de el însuși. Acest punct în care își duce Nicole Krauss cititorul este adesea o mare surpriză care te pune pe gînduri. Personajele sale sînt surprinse în momente din viață cînd le e foame de experiențe, de sens, cînd sînt deschise schimbărilor sau acceptă schimbări, neavînd de ales.
În prima povestire din volum, Elveția, personajul narator, acum o femeie matură, reînvie o poveste petrecută cu treizeci de ani în urmă și o dată cu aceasta pe Soraya, adolescenta pe care o cunoscuse cînd avea treisprezece ani și care avusese o aventură cu un bărbat în vîrstă. Remarcase în Soraya autoritatea care parcă izvora de undeva din interiorul ei, detașarea, aerul de invulnerabilitate, curajul de a se arunca dincolo de limita peste care alții nu își permiteau să treacă. Perversitate, teamă, inconștiență sau voința de neînduplecat, refuzul de a te lăsa în voia vulnerabilităților cu care te-ai născut? Nici peste treizeci de ani nu poate ști. Dar știe că mereu a regăsit în Soraya o parte din ea, care nu avea puterea de a se manifesta, în lipsa curajului și a nesăbuinței. În schimb, în fiica ei cea mică izbucnește tot ce văzuse în Soraya și iată că, la o jumătate de viață distanță, o întîmplare din adolescență capătă alte semnificații: „Are în ea o aroganță care refuză să se mai pondereze, dar dacă ar fi doar atît, poate că nu aș fi început să mă tem pentru ea. Ce mă sperie pe mine e curiozitatea pe care o manifestă față de propria putere, de efectul acesteia asupra celor din jur și de limitele ei. Deși, poate, adevărul e că, atunci cînd nu mă tem pentru ea, o invidiez“.
Povestirile scrise de Nicole Krauss îl fac pe cititor să descopere cît de puțin ne cunoaștem și cum o întîmplare aparent banală ne revelează secrete ale propriei ființe pe care nu le-am conștientizat pînă atunci. O sclipire a adevărului propriei ființe este adesea suficientă pentru schimbări radicale de viață.
Cititorul găsește mai peste tot linii subțiri, invizibile, care unesc ori despart oameni, care fac legătura între prezent și trecut, între libertate și constîngere, între putere și vulnerabilitate. Momente mărunte, care schimbă brusc vieți, sînt redate în paginile acestui volum cu un firesc și cu o subtilitate care te obligă să recitești, să revii cu toată atenția pentru a înțelege cu adevărat. Să îți pui întrebări, așa cum face tînăra din Dorm, dar inima-mi veghează: „Tata mi-a spus odată că în Tora nu se face nici o referire la sufletul nemuritor – că sufletul, așa cum îl cunoaștem, se găsește menționat doar în Talmud și, la fel ca progresele tehnologice, simplifică lucrurile, dar îi desparte pe oameni de ceva care le-a fost cîndva un dat natural. Oare ce spunea el prin asta? Că inventarea sufletului a făcut ca oamenii să nu mai știe ce înseamnă moartea? Ori mă sfătuia să nu mă gîndesc la el ca la un suflet odată ce va fi părăsit lumea aceasta?“.
Să fii bărbat este mult mai mult decît titlul aparent comercial. E o colecție de povestiri extraordinar de bine scrise, menite să răspundă la întrebări ce vizează complexitatea naturii umane față în față cu timpul. Cine sîntem? Cum ne schimbă timpul și oamenii de lîngă noi, cum ajungem să ne cunoaștem, cît de fragile și, poate, insesizabile sînt momentele care ne dezvăluie adevărul propriei ființe și cum se reînnoiesc aceste adevăruri? Cît ne e permis să îi cunoaștem pe ceilalți?
Înstrăinarea emoțională în cuplu, diluarea iubirii, infidelitatea, sexualitatea, prăpastia dintre generații, dificultatea de a le transmite copiilor moștenirea iudaică, perpetuarea vieții prin povești, depășirea traumei colective care schilodește mintea și inima – toate acestea sînt fire pe care Nicole Krauss le leagă cu multă inteligență în povestirile sale.
Nicole Krauss, Să fii bărbat, traducere din engleză și note de Mihaela Dumitrescu, Editura Humanitas Fiction, 2022, 256 p.
No comments:
Post a Comment