Pandemie, interdicții, război, amenințare cu bomba nucleară, refugiați, încălzire globală, inflație, clasă politică parelelă cu nevoile oamenilor. Tare grei acești ultimi doi ani, în care oamenii s-au confruntat într-o măsură mult mai mare și într-un mod mult mai brutal cu imprevizibilul, poate cel mai destabilizator factor pentru ființa umană, a cărei capacitate de adaptare a fost din greu încercată.
În volumul Sîntem sănătoși la minte? Despre sănătatea psihică în România. Șase abordări, Radu Teodorescu, Cătălina Dumitrescu, Daniel David, Ioana Scoruș, Eugen Hriscu și Vlad Stroescu sînt cei șase specialiști care oferă perspective diferite asupra acestui fenomen din ce în ce mai îngrijorător, concluziile îndreptîndu-se însă spre același verdict. Dar, poate că mai importante decît verdictul sînt perspectivele care ne ajută pe toți să înțelegem mult mai bine cauzele, formele de manifestare, riscurile și posibilele soluții în fața degradării tot mai puternice a sănătății mintale individuale și colective din țara noastră.
Radu Teodorescu atrage atenția că, în ultimii doi ani, rata suicidului și a tulburărilor anxios-depresive a crescut cu mai bine de o treime. Extrem de mult, mai ales dacă ne gîndim că, în România, reforma serviciilor de sănătate mintală nu există, iar oamenii ajung la psiholog sau la psihiatru doar în cazuri extreme. Așadar, cît de sănătoși la minte pot fi oamenii dintr-o țară în care psihiatria comunitară nu există, iar psihoterapia există de cele mai multe ori punctual și cu plată, ceea ce o face inaccesibilă pentru cei mai mulți?! Ce șanse de însănătoșire au oamenii cărora banii nu le prisosesc?! Răspunsurile sînt lipsite de echivoc.
Cătălina Dumitrescu abordează o altă problemă, una cu rădăcini adînci și trainice: rigiditatea cognitivă sau refuzul oamenilor de a se deschide către lucruri noi, ceea ce implică o viziune simplistă despre lume, lene intelectuală, automatisme, predispoziția de a te lăsa manipulat și, implicit, un nivel scăzut al sănătății mintale. Cătălina Dumitrescu scoate în evidență și importanța relației dintre mediu și dezvoltarea creierului, sănătatea emoțională fiind într-o măsură foarte mare determinată de calitatea mediului în care ne dezvoltăm. Mediul nu este nicidecum doar un decor, importanța lui fiind mult mai mare decît își imaginează cei mai mulți dintre noi. Astfel, creierul unui copil, încă de cînd acesta se află în pîntecele mamei, este sculptat de factorii de mediu, iar tot ce a însemnat comunismul timp de 50 de ani și-a pus amprenta asupra chimiei înaintașilor noștri și a noastră: „tradus la nivel psihologic, comunismul a însemnat teroare psihică, suspiciune, vigilență, o stare de alertă permanentă. Sentimentele de lipsă de încredere și de nesiguranță pe care le-au trăit oamenii au marcat într-un mod dureros sănătatea emoțională a societății noastre”.
Stigmatizarea și umilirea celor care se confruntă cu suferința psihică este, pentru Cătălina Dumitrescu, un alt indiciu al sănătății unei societăți. De aici se ajunge foarte ușor la acceptarea funcționării în relații de tip agresor-victimă, lipsa educației psihologice avînd drept rezultat incapacitatea de a identifica și de a evita ori de a sancționa comportamentele situate sub incidența psihopatiei, lipsa moralității sau a integrității propriei identități, trecînd adesea drept „putere”, știință de a te descurca. Pînă la admirația față de liderii psihopați, cu deliruri de grandoare, mai e doar un pas. Teama sau rușinea de a recunoaște că suferi de o afecțiune psihică este încă un indicator al sănătății psihice a societății, prejudecata, bine înfiptă în mentalul colectiv de către comunism, rezistînd și azi. Frica de a nu fi etichetat drept nebun face multe victime și azi și va continua să facă, atîta timp cît sănătatea psihică a oamenilor nu se află pe agenda politică din România, iar predarea religiei accentuează nu nevoia de empatie, ci preocuparea lui Dumnezeu de a ne vîna greșelile și, prin urmare, o educație bazată pe frică.
Daniel David consideră că marea problemă o constituie sistemul de sănătate care continuă să funcționeze reducționist și vetust, bazîndu-se pe concentrarea puterii și pe colectivism, nu pe autonomia individului. Profesorul de psihologie aduce în discuție stigmatul asociat afecțiunilor psihologice, perceperea afecțiunii psihice ca eșec al relației individ-grup și faptul că, în timpul epidemiei, sănătatea mintală nu a primit, în cadrul sistemului de sănătate, atenția cuvenită. Daniel David atrage atenția că stilul de gîndire irațional este cel care naște probleme psihologice de tipul anxietății, depresiei, furiei, agresivității sau vinovăției care afectează profund viața individulului și a celor apropiați.
Pentru Ioana Scoruș, pandemia doar a acutizat problemele sănătății psihice din România. Percepția arhaică a românilor cu privire la psihologie, dezinteresul și lipsa de implicare financiară a statului, irelevanța și ineficiența psihologiei în cadrul școlilor, prevenția zero, inexistența unui standard al sănătății mintale, abuzul de diagnosticare a copilului, noua modă a parentingului, iluziile vîndute de literatura fericirii, iluzia modelului universal și îndepărtarea continuă de gîndirea critică și practică conturează un tablou deloc liniștitor al mentalului românesc. Eugen Hriscu ridică problema alcoolismului și a divorțului dintre medicina românească și psihologie, iar Vlad Stroescu subliniază, la rîndul său, nevoia de a se organiza servicii medicale de îngrijire mintală (de urgență și comunitare), dar cum asta implică voință politică, scepticismul stă în picioare.
Moștenirea mentalului comunist, lipsa educației emoționale și a unei culturi sănătoase, îndepărtarea de gîndirea rațională, ignorarea științei, dezastrul educației din școli și totala lipsă de interes a statului pentru psihiatria comunitară sînt doar cîțiva dintre factorii ce condamnă sănătatea mintală a românilor la o criză profundă, al cărei sfârșit nu se poate întrezări.
Radu Teodorescu, Cătălina Dumitrescu, Daniel David, Ioana Scoruș, Eugen Hriscu și Vlad Stroescu, Sîntem sănătoși la minte? Despre sănătatea psihică în România. Șase abordări, Editura Humanitas, 2022
No comments:
Post a Comment