Thursday, August 4, 2022

O evreică în răspăr cu legile evreiești

 

https://www.observatorcultural.ro/articol/o-evreica-in-raspar-cu-legile-evreiesti/

Yaniv Iczkovits este un scriitor israelian care, deși a început să primească premii pentru scrierile sale încă din 2007, a devenit cunoscut după ce a publicat în 2015 romanul Fiica măcelarului, un roman dens care explorează îndeosebi tema evreității în Rusia țaristă a secolului al XIX-lea. Bunicul său a fost unul dintre supraviețuitorii de la Auschwitz, iar după Holocaust, bunicii săi au emigrat, trăind o vreme și în România. Yaniv Iczkovits a făcut parte din trupe de comando, luptând în Lebanon, dar are și un doctorat în filozofie, pe tema relației dintre etică și limbaj în opera lui Ludwig Wittgenstein.

Autorul și-a dat seama că dincolo de experiența Holocaustului, știe prea puține lucruri despre viața cotidiană a strămoșilor săi și a dorit să afle mai multe despre existența normală a acestora. Astfel a apărut romanul Fiica măcelarului unde a abordat evreitatea, fără să insiste pe problema antisemitismului, a persecuțiilor sau a Pogromului. Dinamica familiei, relația dintre evrei și vecinii creștini, dar mai ales condiția femeii în comunitățile evreiești din estul Europei i-au suscitat interesul.

Ca și viața autorului, Fiica măcelarului este un roman surprinzător, inedit, fascinând prin talentul cu care Yaniv Iczkovits a amestecat istoria, mentalitățile unor comunități închise, relația dintre religie și politică, violența, suspansul, picarescul, condiția femeii, intriga polițistă, umorul negru, ironia, substratul filozofic și dimensiunea identitar-culturală a limbajului.

Fiica măcelarului este un roman cu o puternică simpatie pentru personajele feminine. Romanul începe prin a ne introduce într-un mod extrem de inteligent, în viața lui Mende, una dintre cele două fiice ale măcelarului din titlul romanului, cititorul având în față reproducerea unui anunț dintr-un ziar al vremii, în care o femeia își căuta soțul. Povestea de viață a lui Mende este una reprezentativă pentru condiția femeilor evreice din Rusia anilor 1890. Soțul o părăsește pe ea și pe cei doi copii, tânăra femeie rămânând să trăiască, fără bani, fără niciun venit, în casa sărăcăcioasă a socrilor, cu speranța că bărbatul o să apară într-o bună zi. Altă speranță nu poate avea, căci femeile părăsite de bărbați – o realitate des întâlnită în comunitățile evreiești chiar și azi – nu aveau dreptul să ceară divorț sau să fie considerate libere. O ajută Fanny, sora ei, autorul făcând o incursiune în copilăria acestora și redând tăios scene pline de cruzime, trăite de fete în primii lor ani de viață, în strâmta lor comunitate evreiască.

Fanny este personajul central al cărții, ea este fiica măcelarului, cea care îi moștenește stăpânirea de sine și priceperea în mânuirea cuțitului. Copila a crescut fără căldură din partea mamei bolnave. Abia când aceasta moare, se poate lipi de cadavrul ei, nemaifiind alungată.  Încă de mică învață să sacrifice animalele, pentru prima dată o fată având rol de măcelar   într-o astfel de comunitate. Într-o zi asistă la încăierarea dintre bunic și câine. Miza este un os, iar rezultatul este rănirea câinelui, care nu vrea să dea drumul la os, și moartea bătrânului pe care se răzbună câinele. Iar Fanny asistă neclintită la întreaga scenă, moment care o determină să renunțe la sacrificarea animalelor: „începînd de atunci, Fanny nu a mai avut nevoie să ucidă pentru a putea evoca amintirea sânului matern”. Își va păstra însă, lipit de picior, cuțitul de măcelar. Dacă Mende este femeia conformistă, care se supune regulilor comunității, Fanny este o sălbăticiune și într-o zi, la 24 de ani, revoltată din cauza complicității comunității, dispare de lângă soțul său, un brânzar blând și încet la minte, plecând să-l caute pe soțul lui Mende, pentru a-l convinge pe acesta să semneze actul de divorț. Riscurile pe care și le asumă sunt pe măsura interdicției ca o evreică să călătorească dincolo de teritoriul comunității. Însă are asupra sa cuțitul cu care face prăpăd printre cei care încearcă să îi stea în drum.

E o călătorie plină de peripeții, dar și de semnificații, ea încercând de fapt să restabilească ordinea, să reașeze lucrurile în matcă, act ce poartă numele de tikkun. Este o realitate că în acea vreme, adesea bărbații își părăseau soțiile și copiii fără să se mai întoarcă sau se întorceau peste mulți ani. Iar în tradiția evreiască, când soțul pleacă, femeia rămâne în starea de agunah, adică viața ei este pur și simplu suspendată, legată. Nu poate divorța, nu se poate recăsători, e pur și simplu încremenită în starea de așteptare. Singura șansă este ca soțul să se reîntoarcă sau să obțină de la el semnătura pe un act de divorț. Ori să fie mort.

Pentru ca viața surorii sale să poată continua, Fanny refuză complicitatea la nedreptate și își asumă o călătorie sălbatică, ea nefiind o simplă femeie evreică, ci fiica măcelarului. Dacă Yaniv Iczkovits și-ar fi ales drept protagonist un bărbat, călătoria acestuia nu avea famec, căci bărbații evrei puteau pleca oricând, oriunde, fără să li se ceară socoteală. Iar pe de altă parte nu îi interesa condiția femeilor părăsite și nu și-ar submina singuri poziția de stăpâni. Însă pentru o femeie, o astfel de călătorie nu putea fi decât extraodinară, cu atât mai mult cu cât are alături un bărbat care nu are nimic în comun cu stereotipurile societății. E luntrașul Jijek, cel tăcut și neclintit, alt personaj memorabil care nu se supune regulilor prestabilite de societate. Doar cu ajutorul lui e posibilă călătoria lui Fanny, doar pe el se poate baza.

În peripețiile acestei femei sălbatice este implicată și poliția secretă din Rusia care anchetează crimele. Novak, polițistul care o va ajuta pe Fanny, își dă seama după felul în care este despicat grumazul unor tîhari că este o taietură evreiască și pleacă pe urmele evreilor criminali. Iar pentru asta se strecoară deghizat printre oameni și privește evreii dintr-un unghi exterior, autorul încercând și în felul acesta să depășească șabloanele literaturii despre evrei. Iar unul dintre planurile romanului pune în evidență tocmai transformarea sa lăuntrică, contrastul dintre abordarea lui și reacția comunității evreiești.

Iczkovits regretă că, odată cu lumea nouă a Israelului, s-a trecut de la idiș la ebraică, uneori poliția recurgând chiar la amenzi pentru cei care erau prinși că vorbesc în idiș. De aceea, în roman sunt păstrate cuvinte esențiale din cultura și tradițiile religioase evreiești, ele apar în idiș, netraduse și asta îl solicită pe cititor să le înțeleagă sensul din context, dar îl ajută și să simtă mai bine acea lume. Iar numele traducătoarei Ioana Petridean este o garanție pentru calitatea traducerii și a notelor ce însoțesc textul.

 

              

Yaniv Iczkovits, Fiica măcelarului. Răzbunarea lui Mende Speismann de mâna surorii sale, Fanny, Traducere din engleză și note de Ioana Petridean

No comments:

Post a Comment

De ce nu sîntem și nu vom fi sănătoși la minte

  https://www.observatorcultural.ro/articol/de-ce-nu-sintem-si-nu-vom-fi-sanatosi-la-minte/ Pandemie, interdicții, război, amenințare cu bom...

Cele mai citite