După ce, în ultimii ani, nume ca Evgheni Vodolazkin și
Ludmila Ulițkaia au readus în rândul cititorilor de pretutindeni gustul
pentru literatura rusă, încă un nume își face loc în galeria marilor scriitori
ruși contemporani: Guzel Iahina. De origine tătară, născută în 1977 la Kazan,
Guzel Iahina locuiește la Moscova, iar până acum i-au fost traduse în limba
română de către Luana Schidu, pentru Humanitas Fiction, două romane: Zuleiha, deschide ochii și Copiii de pe Volga. Pe ambele le-am citit cu surprindere și bucurie, fiind
povești care nu oferă doar plăcerea lecturii, ci și respirația viului omenesc,
atât în dimensiunea sa istorică, cât și în cea intimă.
Trăind la granița dintre cultura tătară și cea
rusă, tânăra scriitoare este pusă de Ulițkaia sub semnul biculturalismului, cei
doi eroi din romanul Zuleiha așezând față în față chiar cele două lumi:
Zuleiha este o țărancă din Tatarstan, iar Ignatov este ofițer al Armatei Roșii.
Personajul feminin este inspirat chiar din viața bunicii autoarei, învațătoare
tătară care a petrecut 16 ani într-o colonie de muncă din Siberia.
Ca
și în celebrul Laur al lui Vodolazkin, și în romanul Zuleiha
deschide ochii, dincolo de reperele concrete ale evenimentelor istorice
radicale (Gulagul anilor ´30, deportarea în Siberia a țăranilor înstăriți și a
unor intelectuali, construirea lagărelor de muncă în care au ajuns șase
milioane de oameni), tema centrală a romanului o constituie salvarea umanului
prin iubire, în condiții limită.
Cu răbdare, atentă la amănunte și nuanțe psihologice și
sociale, Guzel Iahina creează o frumoasă poveste de dragoste între mărunta și
sălbatica tătăroaică și trufașul ofițer rus care o lăsase văduvă. Fiecare
dintre cele două persoanaje întruchipează un anumit tip de umanizare. Femeia
scoasă din lumea duhurilor și a credinței în Alah învață cu greu să
accepte ajutorul oamenilor și să recunoască iubirea care se naște în
ea față de bărbatul care o înfricoșase.
La rândul lui, Ignatov cel afemeiat și vanitos, învață să
protejeze o femeie și pe fiul acesteia. Învață să aibă grijă de oameni, se
transformă din călăul lor în protector al umanității. Are o mapă în care sunt
înscriși deportații, pe ea scrie Misiunea. El însuși va fi
șocat de metamorfozele misiunii sale, după ce cunoaște vina și
responsabilitatea.
Cu
o acțiune plasată acum o sută de ani și care acoperă o jumătate de viață de om,
Copiii de pe Volga spune povestea lui Bach, un profesor de 32
de ani dintr-o comunitate a germanilor de pe malul Volgăi. Sărac, singur și
pasionat de poezia germană, e un marginal, prin definiție inadaptat și
neînțeles. Doar clopotul pe care îl trage de trei ori pe zi îi conferă vieții
sale nu doar senzația de a exista în timp, ci și sens.
Prins în rutina predării care nu îi mai oferea nicio plăcere, cu excepția orelor în care preda poezie romantică germană, lui Bach îi plac furtunile, îi place să asculte viața mare, să simtă natura în timpul plimbărilor, să vorbească tot mai puțin cu oamenii și să-și ofere drept recompensă pentru truda zilei câte o oră de lectură în fiecare seară. Până într-o zi când este angajat să îi ofere educație Clarei, o fată de peste Volga, fiica unui personaj straniu care amintește de uriașii din basme. Guzel Iahina sparge zidul realului și strecoară fâșii de realism magic, oferindu-i poveștii de iubire un cadru de basm.
Prin oglindiri și puneri în abis, Guzel
Iahina dezvoltă o metaforică și adesea amuzantă ilustrare a manierei în care
comunismul s-a străduit să-și clădească mincinosul basm, cu personaje grotești,
cu falsificări ale trecutului, ale tradițiilor, ale poveștilor. În muțenia și
săbăticia lui, Bach se dovedește genial și își va transforma propria poveste de
dragoste în basm nemuritor. Și se va elibera de sfoara numită frică.
Într-o
lume anapoda, dragostea naște o realitate aparte, una a căldurii, a candorii, a
simplității bucuriilor mărunte. O realitate sufletească ce poate transcede chiar
și moartea.
GUZEL IAHINA, Zuleiha deschide ochii, Cuvânt înainte de Ludmila Ulițkaia, Traducere și note de Luana Schidu, Humanitas Fiction, 2018
GUZEL IAHINA, Copiii de pe Volga, Traducere din rusă de Luana Schidu, Editura Humanitas Fiction, 2020
No comments:
Post a Comment