Îmblânzirea trecutului

 

        

Anuradha Roy este, la ora actuală, una dintre cele mai citite și premiate scriitoare din India. Romanul Toate viețile pe care nu le-am trăit a fost publicat în 2018 și recompensat deja cu premii importante, fiind tradus anul acesta și în limba română la Humanitas Fiction, în colecția Raftul Denisei, de către Cristina Nicolae.

Pentru cititorii români, Anuradha Roy a mărturisit că în timp ce făcea muncă de cercetare pentru scrierea acestui roman, a descoperit povestea de dragoste dintre mătușa sa și Mircea Eliade. Așadar, Anuradha Roy este chiar nepoata lui Maitreyi Devi, fiind copil când familia sa a trăit scandalul binecunoscut nouă. O frumoasă surpriză pentru cititorii români vor fi fragmentele din romanul Dragostea nu moare care se regăsesc în Toate viețile pe care nu le-am trăit, drama eroinei acestui roman rezonând cu cea trăită de Maitreyi.

Toate viețile pe care nu le-am trăit este un amalgam de ficțiune și istorie. Are forma unui roman al memoriei, confesiunea retrospectivă a bărbatului de șaizeci de ani începând brusc, cu evenimentul major trăit la nouă ani: „În copilărie, toți mă știau drept băiatul a cărui mamă fugise cu un englez”. Aceasta este trauma care îi va amprenta întreaga viață și în jurul căreia vor fi înfățișate viețile tuturor perosnajelor, printre care și a pictorului german Walter Spies.

Având în fundal luptele prin care India s-a străduit să obțină independența în al Doilea Război Mondial, cartea este un roman al iubirii, al pierderii, al familiei, al copilăriei mutilate, al condiției femeii în societatea indiană, al soției care și trăise adolescența în libertate si se confruntă cu restricțiile mariajului, dar  mai cu seamă al femeii artist, care se vede nevoită să aleagă între creșterea copilului și urmarea pasiunii ce implică libertate și ignorarea restricțiilor sociale.

Mîșkin va rămâne nu doar fără mamă, ci și fără tată, întreaga sa viață reducându-se la dragostea pentru plante și la îmblânzirea fantasmelor trecutului, înfruntând povara unei așteptări pline de anxietate: „Așa cum picioarele își modelează singure încălțămintea nouă pentru ca, în timp, să nu le mai provoace durere, tot așa mi-am modelat și eu trecutul pentru mine. Îmi vine destul de bine acum, pot să trăiesc în el. E o cochilie în care pot să mă retrag fără teama că o să mă rănesc".

Întreaga viață, bărbatul și-o va trăi într-un teribil gol afectiv și va încerca să-și explice comportamentul mamei, mai ales prin prisma paradoxului dintre nevoile femeii și așteptările societății, acesta fiind și punctul în care romanul lui Maitreyi Devi se integrează în Toate viețile pe care nu le-am trăit.

Îmbinarea planului istoric cu cel al suferințelor universal-umane, subtilitatea scriiturii, emoția detaliilor, simțul naturii și singularitatea personajelor ce iubesc literatura, pictura și natura, preferând liberatate și înțelegerea  de profunzime a comportomantelor umane – sunt doar o parte dintre motivele pentru care așez acest roman pe raftul preferințelor mele.

 

 

ANURADHA ROY, Toate vietile pe care nu le-am trait, Traducere și note de Cristina Nicolae, Humanitas Fiction, 2020