Scriitorul american
James Salter (1925-2015) devine cunoscut cititorilor din România abia postum,
prin traducerea de către Radu Paraschivescu a romanului Tot ce este (publicat în America în 2013, tradus la noi în 2019), ultima
și cea mai apreciată carte a sa. Printre cei care i-au elogiat scrisul s-a
numărat și Richard Ford care l-a numit pe Salter Maestru, romanul Tot ce este reprezentând, din punctul
său de vedere, pur și simplu un mare roman.
Inițial, James
Salter (James Arnold Horowitz) a fost ofițer de carieră, mai exact pilot în
United States Air Force, dar succesul primului său roman, The Hunters, l-a făcut să demisioneze și să se dedice în întregime
scrisului. Experiențele trăite în timpul numeroaselor misuni de luptă (în
doisprezece ani peste o sută, desfășurate în America, Pacific, Europa și
Coreea) se regăsesc transpuse în cele mai multe dintre scrierile sale, fie că
vorbim despre romane, proză scurtă, eseuri, scenarii de film sau
memorialistică.
Romanul Tot ce este s-a impus ca cel mai valoros
roman al lui Salter, nu doar prin calitatea scriiturii – precise, elegante - ci și prin privirea nostalgică, cuprinzător-comprehensivă
asupra unei vieți întregi, asupra lumii surprinse în banalul efemerității sale. Eroul
romanului este Philip Bowman pe care Salter ni-l înfățișează la începutul
poveștii în miezul unei tragice acțiuni militare de la sfârșitul celui de-al Doilea
Război Mondial.
Pe cât de dramatică
este scena luptei din Pacific, încleștarea dintre navele japonezilor și ale
americanilor soldându-se cu morți și supraviețuiri la limită, pe atât de lamentabil-superficială,
deși livrată în ambalaje strălucitoare, se dezvăluie a fi viața din America de după război,
romanul devenind o colecție de scene din următorii patruzeci de ani din viața
lui Bowman. James Salter se folosește de avatarurile protagonistului său și ale
prietenilor sau cunoștințelor acestuia pentru a înfățișa o lume sfărâmată,
lipsită de consistență, o lume a aparențelor, a înstrăinării.
Odată ieșit viu,
învingător și plin de speranță dintr-un război crâncen, Philip Bowman se mișcă
somnambulic într-o societate plină de efuziune și de confuzie, de snobism și de
lipsă de moralitate, fiind nevoit să facă ceva cu propria libertate. Se
angajează într-o editură unde va deveni editor și va avea acces la o viață ce
poate fi considerată de lux, dar mai ales la o rară plăcere: „Îi plăcea să citească
având drept companioni liniștea și culoarea aurie a whisky-ului. Îi plăceau
oamenii, mâncarea, discuțiile, dar cititul era o plăcere inepuizabilă. Ce erau
bucuriile muzicii pentru alții erau cuvintele de pe pagină pentru el”.
Se căsătorește în
grabă cu fiica unui moșier și va descoperi destul de repede că nici căsnicia sa
nu e făcută să dureze prea mult într-o lume a banului și a vanității. Căsătorii
pripite, divorțuri, adultere, petreceri cu mult alcool și aventuri sexuale,
îndrăgostiri și trădări, scene publice sau domestice din viața ambasadorilor, a
editorilor, a moșierilor, a oamenilor din cinematografie, frânturi din istoria
prezentă și trecută a Angliei sau a Spaniei, descrierea locuințelor, războiul
din Vietnam, poeziile lui Lorca, valul de artă nouă, Pearl Harbor și drama
copiilor cu părinți divorțați, duși mai târziu la azil sau deveniți alcoolici, complexitatea
relației mamă-fiu, nostalgia vieții de familie, mese servite în restaurante,
sex în camere de hotel, bârfe literare, condița de evreu, înmormântări – sunt
doar o parte dintre ingredientele vieții ordinare din America postbelică, pe
care Salter o înfășisează pe un ton liniștit, fără patetisme, revolte sau
înflăcărări.
Un relativ, dar
evident privilegiu are în carte tot ceea ce ține de viața sexuală, James Salter
având darul de a descrie scenele sexuale fără vulgaritate, dar cu multă artă a
detaliului și cu puterea de a sugera relevanța social-existențială a noului tip
de foame: „O anumită răceală nedorită înăuntrul lui îi înterzicea fericirea
adevărată, și deși se însura cu femei frumoase și hai să spunem că le poseda,
nu o făcea pe de-a întregul, dar în același timp să trăiască fără ele era de
negândit. Marea foame a trecutului era a mâncării, nu era niciodată mâncare de
ajuns și majoritatea oamenilor ajunseseră subnutriți sau mureau de inaniție,
însă noua foame era cea de sex, fără de care se ivea același spectru al
foametei”.
Și, trecând prin și printre aceste firimituri
de vieți efemere, viața lui Philip Bowman rămâne plină de singurătate, de nostalgie
și de o ușoară teamă asociată incertitudinii. Privirea retrospectivă, plină de tristețe blândă din ultimele pagini întoarce subtil gândurile
cititorului către mottoul romanului: „Vine o vreme când își dai seama că totul
este un vis și că doar lucrurile păstrate în scris ar putea fi aievea”.
„Ea plecase să-și
viziteze părinții. Era octombrie și rămăsese singur. Norii din seara aceea erau
aproape bleumarin, un albastru așa cum foarte rar se vede acoperind o lună
ascunsă, iar el se gândi, cum făcea adeseori, la nopțile pe mare sau când
aștepta să navigheze.
Îi părea bine că
era singur. Își făcuse ceva de mâncare și pe urmă se puse pe citit, cu un pahar
alături, la fel cum stătuse în sufrageria mică de pe Tenth Street, cu Vivian
plecată la culcare și cu el citind. Timpul era nemărginit, dimineți, nopți,
toată viața înainte”.
James Salter, Tot ce este, Traducere din engleză și
note de Radu Paraschivescu, Editura Humanitas Fiction, 2019
No comments:
Post a Comment