Tehnologia – un atac la adresa empatiei

https://www.observatorcultural.ro/articol/tehnologia-un-atac-la-adresa-empatiei/

Sherry Turkle 

Redescoperirea conversației. Puterea dialogului în epoca digitală

Traducere de Teodora Maftei, Editura Humanitas, 2023, 472 p.

 

Sherry Turkle, psiholog clinician și specialistă în domeniul tehnologiei informației și comunicării, cercetează relația omului cu tehnologia încă din anii ʼ70. A publicat numeroase studii despre schimbările pe care le aduce lumea digitală în comportamentul oamenilor și a analizat mai ales felul în care tehnologia ne modelează conștiința de sine și interacțiunea cu ceilalți.

În Redescoperirea conversației. Puterea dialogului în epoca digitală, Sherry Turkle abordează o parte dintre problemele pe care ni le-a adus comunicarea tehnologizată, una dintre cele mai grave fiind reducerea drastică a comunicării față în față. Consecințele sînt multiple, atît pe termen scurt, dar mai ales privind către generațiile viitoare. Acest tip de dialog este considerat de autoare „lucrul cel mai uman pe care îl facem“, căci „atunci cînd sîntem prezenți trup și suflet unul pentru celălalt, învățăm să ne ascultăm. Așa ne dezvoltăm capacitatea de empatie. Așa trăim bucuria de a fi auziți și înțeleși. Comunicarea contribuie la practica autoreflecției, adică a conversațiilor cu noi înșine, care reprezintă fundamentul dezvoltării timpurii“.  

Dacă nu am simțit deja pe propria piele, constatările venite din vasta experiență în cercetare a autoarei ne conving că discuțiile față în față sînt esențiale pentru relațiile interpersonale, pentru creativitate, dar și pentru capacitatea noastră de a empatiza. Volumul nu semnalează doar o problemă, ci ne propune să ne analizăm obiceiurile pentru a putea schimba, în timp util, ceea ce deja ne afectează umanitatea. Vestea bună este aceea că, și în această situație, învățul are și dezvăț.

Viețuind în lumea virtuală, ocolim conversația, ne ascundem unii de alții, chiar dacă sîntem mereu „conectați“ sau tocmai din această cauză. Lumea virtuală se dovedește o lume a disimulării, căci acolo ne prezentăm cum am dori să fim, iar trimiterea mesajelor este o fugă de conversație, cel puțin de acea conversație deschisă și spontană care ne permite să trăim prezentul din plin și să fim vulnerabili, acea conversație prin care empatia și intimitatea se pot manifesta. 

„Tehnologia este implicată într-un atac asupra empatiei“, afirmă Sherry Turkle, căci ne afectează competențele de relaționare. Lumea virtuală este o lume a comodității, atîta timp cît computerul nu are pretențiile pe care le are omul. Trăind cu ochii în ecrane, nu mai sîntem capabili să menținem contactul vizual în fața unui om cu care vorbim, nu mai sîntem atenți la nevoile celuilalt, la sentimentele lui, nu mai știm să ascultăm și să fim cu adevărat atenți. Ne verificăm mereu telefoanele, chiar și cînd stăm seara la masă cu persoana iubită sau ne plimbăm cu copiii prin parc. Si astfel, fără să mai conștientizăm, punem distanță acolo unde ar fi bine să fie apropiere. 

Sherry  Turkle ne atrage atenția că a fi mereu conectat înseamnă a refuza singurătatea care ne permite să purtăm un dialog lăuntric, să ne acordăm atenție și să ne cunoaștem, să ne consolidăm stima de sine, să ne simțim bine cu noi înșine și apoi cu ceilalți (nu mai putem aștepta la semafor sau la coadă la magazin fără să punem mîna pe telefon, de exemplu). Avem senzația că tehnologia ne rezolvă problema singurătății, însă, paradoxal, ne răpește tocmai acea singurătate productivă și ne oferă simulacre de conexiuni. Dacă nu putem sta singuri, devenim mai singuratici. Nu mai suportăm „timpul mort“ și punem automat mîna pe telefon, numai că, de multe ori, atunci cînd șovăim, cînd amuțim, ne arătăm adevărata față unii altora și nouă înșine. Sîntem autentici și umani.  

Mesajele pe care le primim și le trimitem neîncetat pot fi eficiente sau amuzante, dar înseamnă comoditate, fuga de spontaneitate, iluzia că avem control și că ne gestionăm mai bine timpul singuri, dar mai ales distragerea atenției. Iar dacă atenția și concentrarea ne sînt pulverizate de ecrane, nu mai sîntem în stare să ne acordăm atenție nouă înșine și nici celuilalt. În plus, ne pierdem încrederea în ceea ce avem de oferit unul altuia. În timp ce conversația față în față, nebruiată de dispozitive electronice, ne oferă șansa de introspecție și empatie.

Autoarea insistă pe fețele înșelătoare ale ideii de progres. Se poate spune că tehnologia face dovada progresului nostru. Ajungem mai ușor la informații, setăm preferințe și primim neîncetat notificări despre cărți, călătorii, mîncăruri, rîdem pe grupurile de prieteni de fel și fel de glume. Doar că aceste „notificări“ ale intimității ne îndepărtează de intimitatea însăși. Asaltați de notificări, nemaiputînd să luăm cina în familie fără să fim întrerupți de telefoane, tînjim după atenție și afecțiune. Tehnologia ne fascinează, dar ne face să uităm ceea ce știm legat de viață, de relația cu noi înșine și cu ceilalți. 

Potrivit cercetărilor, este esențial să ne simțim bine în propria piele pentru a putea fi fericiți, productivi și creativi. Însă rețelele de socializare ne încurajează să ne arătăm invulnerabili și astfel resimțim tensiunea de a fi prinși între dorința naturală de a ne manifesta eul autentic și presiunea de a ne arăta în mediul online în cea mai bună formă a noastră. O consecință imediată o reprezintă depresiile și anxietatea socială. 

Deficitul empatic este o problemă, dar una care are o soluție la îndemînă. Redescoperirea conversației. Puterea dialogului în epoca digitală nu este o pledoarie împotriva tehnologiei, ci una în favoarea conversației. Revendicarea conversației începe cu recunoașterea faptului că vorbitul și ascultatul cu mare atenție reprezintă niște abilități, deci pot fi deprinse. E nevoie doar de conștientizare și de exercițiu. Dacă ne vom face timp pentru conversație, ne vom regăsi pe noi înșine și unii pe alții, putînd astfel consolida ceea ce ne face umani. „Conversația vindecă“, afirmă fără rezerve Sherry Turkle.