Amestec de ficțiune și filosofie, „Alice în Țara Ideilor. Cum să trăim?” de Roger‑Pol Droit (Editura Trei, traducere de Claudiu Constantinescu) ne propune o călătorie inițiatică prin istoria ideilor , nu pentru a colecționa nume de filosofi sau școli de gândire, ci pentru a înțelege în ce fel ideile, argumentele și obiecțiile ne pot ajuta să trăim mai bine.
Protagonista este o adolescentă din lumea de azi, are telefon mobil și este preocupată de salvarea mediului, de sigurătatea digitală, de excesul de zgomot și de informație, de sensul vieții.
Țara minunilor în care ajunge ea este de data aceasta țara ideilor de care, inițial, nu crede că oamenii mai au nevoie. Cu ajutorul unor făpturi de minune - doi șoareci, un cangur sau Zâna Obiecției - ajunge să-i cunoască pe Socrate, Platon, Epicur, Diogene, Kant, Nietzsche, Freud, Buddha etc. Are patruzeci de întâlniri-aventură grație cărora cunoaște, într-un mod accesibil, ludic și relaxant, diverse perspective filosofice și, odată cu ea, și cititorul.
Filosofia devine artă de a trăi, calea de a învăța să privești nuanțat și profund viața, să pui întrebări, să te miri, să-ți alegi răspunsurile în mod rațional, să-ți formezi o atitudine critică și creativă, să cauți echilibrul, să te îndoiești, să conștientizezi limitele libertății și importanța responsabilității.
Alice în Țara Ideilor e o pledoarie pentru reumanizarea gândirii și pentru păstrarea speranței în mintea omenească, marele său avantaj fiind acela de a fi scrisă într-o manieră jucăușă, cu umor, mizând pe simplitate și pe emoție. O carte despre curajul de a nu ști, despre bucuria întrebării, despre frumusețea unui gând care rămâne deschis.
