tag:blogger.com,1999:blog-6051791059744112982024-03-06T04:32:59.911+02:00Dana Pîrvan. Vânătoare de licurici Prinde un licurici!
Așa am citit în miezul unei nopți de primăvară pe bilețelul ăla verde-mentă prins în Pomul vieții dintr-o sală de clasă din Bistrița.
Și, dacă tot am prins câțiva și o să mai plec la vânătoare, o să las și pe aici niște dâre din lumina lor. Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.comBlogger156125tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-86129983432577189742023-11-24T20:08:00.003+02:002023-11-24T20:08:57.297+02:00Burhan Sönmez și povestea cioplitorului în piatră<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEggm5Qo-wWazA96tPkigU2tuoc2GJ31-cUMWiPPRVc5zIz5JEYydkWVV_shIfiamqwXCoLko8E9_DH2aRiGXwTcgiESYT7XJ69kgMgLmhxgmgLtOmo4n8-N9w_qbv-dmIC_t5IdPX1T_sxHL27Svv_Js6FThDb9i8AZ7Aqr3TRZUb-xsTXLp96gkpCD0dLE" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="384" data-original-width="240" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEggm5Qo-wWazA96tPkigU2tuoc2GJ31-cUMWiPPRVc5zIz5JEYydkWVV_shIfiamqwXCoLko8E9_DH2aRiGXwTcgiESYT7XJ69kgMgLmhxgmgLtOmo4n8-N9w_qbv-dmIC_t5IdPX1T_sxHL27Svv_Js6FThDb9i8AZ7Aqr3TRZUb-xsTXLp96gkpCD0dLE" width="150" /></a></div><br /><br /><p></p><p> <a href="https://www.observatorcultural.ro/articol/burhan-sonmez-si-povestea-cioplitorului-in-piatra/">https://www.observatorcultural.ro/articol/burhan-sonmez-si-povestea-cioplitorului-in-piatra/</a></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Burhan Sönmez este unul dintre cei mai importanți scriitori din Turcia zilelor noastre și președinte al PEN International, una dintre prioritățile activității sale fiind protejarea scriitorilor în fața regimurilor politice abuzive. L-am descoperit și i-am îndrăgit literatura odată cu </span><i style="box-sizing: border-box;">Istanbul Istanbul</i><span style="box-sizing: border-box;"> – primul roman tradus din limba turcă de Leila Ünal la Editura Polirom, în 2016. Tot atunci i-am descoperit și istoria personală, una dureroasă: de origine kurdă, după ce a fost grav rănit de forțele de poliție din Turcia în 1996, și-a petrecut zece ani de exil în Marea Britanie. Avocat pentru drepturile omului, a devenit scriitor în exil, literatura oferindu-i o altă metodă de a lupta cu injustițiile și cu opresiunea. Revenit în Istanbul, a căpătat asupra acestuia o altă perspectivă și preferă să-l împartă nu după criterii istorico-politice în cel de Est și cel de Vest, ci în Istanbulul de sub pămînt și cel de deasupra pămîntului, un oraș al durerii și unul al vieții care freamătă irepresibil, altfel în fiecare zi. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Pentru Burhan Sönmez, responsabilitatea unui scriitor, dincolo de aspectele istorice și politice, este de a scrie o poveste frumoasă. Astfel, </span><i style="box-sizing: border-box;">Istanbul Istanbul</i><span style="box-sizing: border-box;"> este un roman ce are în centru deopotrivă iubirea față de un oraș privit din multipele unghiuri, dar și puterea poveștilor de a aduce în interior lumea inaccesibilă de afară, de a atenua suferința ori de a ajunge la adevăruri incomode. Din fiecare poveste cresc alte povești, în subteranele unui oraș de poveste. Dacă în fundal se proiectează monstruos politica, în temniță cresc povești despre bunătate și iubire.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Mai ales o poveste frumoasă, în care iubirea reușește să rămînă singura forță stabilă, este și </span><i style="box-sizing: border-box;">Piatră</i> <i style="box-sizing: border-box;">și umbră,</i><span style="box-sizing: border-box;"> cel mai recent roman al său, publicat în 2021 și</span> <span style="box-sizing: border-box;">cel de-al treilea tradus în limba română, în toamna acestui an, la Editura Pandora M, în Colecția „Anansi. World Fiction“, de către Veronica D. Niculescu. La aceeași editură i-a fost tradus și romanul </span><i style="box-sizing: border-box;">Labirint</i><span style="box-sizing: border-box;">,</span> <span style="box-sizing: border-box;">de către Adal Hanzade. Avdo, personajul central al romanului </span><i style="box-sizing: border-box;">Piatră și umbră, </i><span style="box-sizing: border-box;">este tăietor în piatră, un bărbat care locuiește într-un cimitir, la granița dintre viață și moarte, și care făurește pietre funerare speciale, care să amintească de sufletul celui mort și să stea drept mărturie pentru viețile lor.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Capitolele romanului sînt scurte și acoperă perioada cuprinsă între 1930 și 2000, cu multiple schimbări de spațiu și cu incursiuni în perioada Imperiului Otoman. Burhan Sönmez împletește permanent firele temporale și spațiale și ne oferă, odată cu poveștile de viață ale personajelor sale, incursiuni în istoria și viața politică a Turciei. Astfel, reușește să evidențieze diferențele etnice și religioase, violența aparatului de stat, dar și violența domestică sau tradițiile primitive în care oamenii trăiesc și mor, adesea în mod violent. Avdo este un personaj care călătorește mult, autorul declarînd într-un interviu că a vrut să privilegieze legătura dintre istoria socială, mediile culturale și povestea personală, să urmărească felul în care trecutul recent sau îndepărtat contribuie la conturarea personalității oamenilor. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Pe un fundal social și comunitar al atrocităților începe și se sfîrșește povestea de dragoste dintre Avdo și Elif, o poveste ce se spulberă înainte de a începe cu adevărat, în noaptea în care aceștia urmau să fugă împreună. Deși nu se vor mai revedea niciodată, dragostea lor e un fir ce străbate toate locurile și timpurile aduse laolaltă în roman, creînd prin contrast un și mai întunecat tablou al istoriei sîngeroase a Turciei moderne. Avdo este omul care trăiește, în singurătate și tăcere, printre vii și morții pe care îi aude și îi înțelege: „Şi sufletele credeau că sînt singure pe lume, vaietele lor plutind uşurel în derivă prin ceață acum. În fiecare dimineaţă în care se trezeau crezînd că soarele răsare pentru ele găseau o consolare în o mie şi unu de vise şi-n pașii vizitatorilor care treceau printre morminte. Zăboveau în tumultul lumii, pierzînd noțiunea timpului, pînă se lăsa iarăşi seara. Tremurau în amurg şi, pe măsură ce lumina care scădea se amesteca cu înserarea care creștea, ajungeau să înțeleagă că nu mai au viitor. Era tristețe și frică. Cine le putea ajuta? O bufniță, un cîine bătrîn şi Avdo. Singurii care le ascultau cînd se rugau cerului. Avdo a privit spre sufletele care gemeau în cimitir. Dumnezeul nostru, plîngeau ele, dacă tu nu exiști, atunci noi cum de-am aflat speranţa? Dumnezeul nostru! Ne-ai lăsat în lumea asta cu un strop de speranță, însă privind în ochi disperarea“.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Dacă în </span><i style="box-sizing: border-box;">Labirint</i><span style="box-sizing: border-box;"> personajul suferea de amnezie, trăind astfel dezrădăcinarea, Avdo a fost un copil orfan care cînta pe străzi și primea adăpost în casele femeilor care îl mîngîiau pe creștet, îi dădeau pîine, lapte cald și uneori un pat: „Nopțile acelea erau lungi cît o viață“. Nu putea decît să viseze că acele femei erau mamele lui. Și să plece mai departe, din oraș în oraș. Știe kurdă, turcă, arabă, armeană, siriană și greacă. Va învăța să sculpteze pietre funerare ca nimeni altul și, în 1958, după pierderea femeii iubite și după cei șapte ani petrecuți în închisoare, se va mulțumi cu liniștea și singurătatea cimitirului din Istanbul – </span><i style="box-sizing: border-box;">axis mundi </i><span style="box-sizing: border-box;">–, unde își va avea casa. Asta pînă în 1985, cînd o va ascunde pe Reyhan de poliția care o urmărea, fără să știe că fata era nepoata lui Elif, femeia pe care el o va iubi neîncetat, chiar și după ce aceasta a fost împușcată de bărbatul abuziv cu care fusese forțată să se căsătorească. Salvarea acestei fete îi oferă lui Avdo un nou sens în viață. E și ea o mlădiță de plop care, cu răbdare, sparge piatra, așa cum învățase el că se îmblînzește și se deschide cel mai ușor stînca încăpățînată.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><i style="box-sizing: border-box;">Piatră și umbră </i><span style="box-sizing: border-box;">este un roman cu un epic dens, ce se strecoară în viața personajelor din diverse categorii sociale. Epicul se împletește adesea cu secvențe istorice, dar mai ales este adîncit la nivel de semnificație și senzație de secvențele lirice. Cîntecul pe care Avdo îl cînta pe străzi cînd era copil îl va călăuzi întreaga viață, chiar și după moartea femeii iubite, pentru care răsuna cel mai intens: „Iubito, ce-ar fi dac-aș veni să-ți dau o roză roșie în zori/ O roză durează tot atît cît o viață/ Ce-ar fi dac-aș zice că roșul din roză e sîngele tău/ O viață durează tot atît cît o roză“. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Cartea oferă posibilitatea unei lecturi multistratificate, de la cel istoric, religios și etnic la cel al umanității oglindite în gesturi simple, emoționante – iubirea pentru un cîine împușcat de poliție, adevărul ascuns într-un foc aprins seara ori taina de a te simți ușor ca o umbră ce plutește printre frumusețea mormintelor și a stelelor, lîngă un crîng de migdali, cînd toate adevărurile devin mister.</span></p><p><span style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; font-weight: 700;">Burhan Sönmez</span><span style="background-color: white; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">, </span><em style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Piatră și umbră</em><span style="background-color: white; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">, traducere din limba engleză și note de Veronica D. Niculescu, Editura Pandora M, Colecția „Anansi. Contemporan“, București, 2023, 416 p.</span></p>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-21153164831026575702023-11-17T17:01:00.001+02:002023-11-17T17:02:20.405+02:00Romain Gary - momelile speranței<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5dngih_6S-ptr4kxFuphBHnd2H1QfSQRoJKpVvM1jViGIsu9laIF_3ryT5FbRAvkL3WndZXylTdGIQXRyyXc92Wan0XNrkUpgRtR5U9D7wJZAV3ahQVCg182p0LSJBdSx77LiEVMD2LjVYOOR9QRZnJvamCNLB-gHZa_VKdqBz_DJjvjPfPu_5GPlhWoK/s369/gary.jpeg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="369" data-original-width="240" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5dngih_6S-ptr4kxFuphBHnd2H1QfSQRoJKpVvM1jViGIsu9laIF_3ryT5FbRAvkL3WndZXylTdGIQXRyyXc92Wan0XNrkUpgRtR5U9D7wJZAV3ahQVCg182p0LSJBdSx77LiEVMD2LjVYOOR9QRZnJvamCNLB-gHZa_VKdqBz_DJjvjPfPu_5GPlhWoK/s320/gary.jpeg" width="208" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;">Publicat de Romain Gary în 1962, volumul <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Păsările se duc să moară în Peru</i> conține
șaisprezece proze scurte, în care autorul francez explorează în maniera
recognoscibilă – profundă, cu umor<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>negru
și ironii extrem de subtile, abisuri ale minții omenești, traume individuale și
colective, idealuri sfărâmate ale speciei umane de-a lungul așa-zisei evoluții
pline de metamorfoze ce fac ca materialul uman să fie demodat. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;">Omul este un pionier al lui însuși, așa cum apare
în ultima proză – <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Glorie iluștrilor
noștri pioneri </i>care amintește de metamorfoza kafkiană, caci în mijlocul
interminabilului conflict dintre America și Rusia, oamenii se transformă în creaturi
marine care se simt bine în noroi, care mănânca muște, iar unii dintre ei
continuă să poarte sub carapace nostalgii ale omului de ieri și vagi iluzii.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;">Cel mai mult mi-a plăcut nuvela care dă titlul
volumul și care a și fost ecranizată chiar de autor. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Păsările se duc să moară în Peru</i> îl are ca personaj principal pe
Rainier, un bărbat de aproape cincizeci de ani, retras pe o plajă la zece km de
Lima, proprietar al unei cafenele de pe o plajă pe care păsările din largul
mării veneau să moară. Nu există vreo explicație pentru voluptatea lor de a
muri acolo. Suflet idealist, și el eșuase pe această plajă, în căutarea
liniștii, mulțumit cu contemplarea peisajului, împăcat cu singurătatea sa. Nu
mai aștepta nimic de la oameni și cu atât mai puțin de la regimurile politice.
Până într-o zi când salvează de la înec o tânără frumoasă, cu o eșarfă verde:
„era ceva în el ce refuza să abandoneze și continua să muște din toate momelile
speranței. Credea, în taină, în posibilitatea fericirii ascunse în
străfundurile vieții, care vine dintr-o dată să lumineze totul, chiar în ceasul
crepusculului. Exista în el un soi de prostie sacră, o candoare pe care nici o
înfrângere, nici un cinism nu reușiseră vreodată să le ucidă, o putere a
iluziei care-l purtase pe câmpurile de luptă din Spania”.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Un umanist</i>
are acțiunea plasată în Germania venirii la putere a lui Hitler și îl are ca
protagonist pe un fabricant de jucării evreu, jovial, optimist, care credea în
natura umană, în havanele de calitate, în băuturile rafinate, în cărțile de
filosofie și în democrație. Nu crede în pericolul antisemitismului, râde de
spaima celorlalți care aleg să fugă și închină în cinstea naturii umane în care
va continua să aibă absolută încredere, deși istoria îi va dovedi că
generozitatea, justiția și rațiunea se mai pot păstra doar dacă refuzi orice
legatură cu realitatea accidentală și cu viitorul.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;">Povestirile lui Roman Gary ne poartă prin Peru,
Istanbul, România sau Rusia, ne introduc în existența unor oameni iubitori de
artă și de autenticitate și ne plimbă pe granița sensibilă dintre umanitate și
animalitate. Cel mai mult impresionează încăpățânarea unor oameni de a crede în
inocență și în bine. Absurdul și străfulgerările de cinism accentuează adesea
tușele realității, într-un amestec de sensibilitate și cruzime, iar cititorul
oscilează deseori între amărăciune și zâmbet. <o:p></o:p></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;">Romain Gary, <i>Păsările se duc să moară în Peru</i>, traducere din limba franceză de Doru Mareș, Humanitas Fiction 2023</p>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-21538011798910482612023-11-16T18:10:00.000+02:002023-11-16T18:10:27.764+02:00Carmen Strungaru - povestea unei deveniri<p> </p><div style="font-family: inherit;"><div class="x1cy8zhl x78zum5 x1q0g3np xod5an3 x1pi30zi x1swvt13 xz9dl7a" style="align-items: flex-start; display: flex; flex-direction: row; font-family: inherit; margin-bottom: 12px; padding-left: 16px; padding-right: 16px; padding-top: 12px;"><div class="x1iyjqo2" style="flex-grow: 1; font-family: inherit;"><div class="x78zum5 xdt5ytf xz62fqu x16ldp7u" style="display: flex; flex-direction: column; font-family: inherit; margin-bottom: -5px; margin-top: -5px;"><div class="xu06os2 x1ok221b" style="font-family: inherit; margin-bottom: 5px; margin-top: 5px;"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs x1xmvt09 x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x x4zkp8e x676frb x1nxh6w3 x1sibtaa xo1l8bm xi81zsa x1yc453h" dir="auto" style="color: var(--secondary-text); display: block; font-family: inherit; font-size: 0.8125rem; line-height: 1.2308; max-width: 100%; min-width: 0px; overflow-wrap: break-word; word-break: break-word;"><a class="x1i10hfl x1qjc9v5 xjbqb8w xjqpnuy xa49m3k xqeqjp1 x2hbi6w x13fuv20 xu3j5b3 x1q0q8m5 x26u7qi x972fbf xcfux6l x1qhh985 xm0m39n x9f619 x1ypdohk xdl72j9 x2lah0s xe8uvvx xdj266r x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x2lwn1j xeuugli xexx8yu x4uap5 x18d9i69 xkhd6sd x1n2onr6 x16tdsg8 x1hl2dhg xggy1nq x1ja2u2z x1t137rt x1o1ewxj x3x9cwd x1e5q0jg x13rtm0m x1q0g3np x87ps6o x1lku1pv x1a2a7pz x1lliihq x1pdlv7q" href="https://www.facebook.com/photo/?fbid=7770480416315024&set=a.104817542881388&__cft__[0]=AZVWan9V2JYesttSCuRggk2tadaeGmE5203JBNM39lpBM3oaXcQvLJe3R3xMf7IaUW2Na_h6IS0ir2tCMYhSdgLd9Oqto67Wp9H0P_vk_tXJSXYDcV3LSz3VPeCnRCJmqdzHfVELqRzP-N8Ereb2o9zS8gUj7UD4pL0awm0V2sCATmSQsmPR8MccL37yjSkNCNc&__tn__=EH-R" role="link" style="-webkit-tap-highlight-color: transparent; align-items: stretch; border-bottom-color: var(--always-dark-overlay); border-left-color: var(--always-dark-overlay); border-radius: inherit; border-right-color: var(--always-dark-overlay); border-style: solid; border-top-color: var(--always-dark-overlay); border-width: 0px; box-sizing: border-box; color: #385898; cursor: pointer; display: block; flex-basis: auto; flex-direction: row; flex-shrink: 0; font-family: inherit; font-size: medium; list-style: none; margin: 0px; min-height: 0px; min-width: 0px; outline: none; padding: 0px; position: relative; text-align: inherit; text-decoration-line: none; touch-action: manipulation; user-select: none; z-index: 0;" tabindex="0"><div class="x6s0dn4 x1jx94hy x78zum5 xdt5ytf x6ikm8r x10wlt62 x1n2onr6 xh8yej3" style="align-items: center; background-color: #a4a39d; display: flex; flex-direction: column; font-family: inherit; overflow: hidden; position: relative; width: 500px;"><div style="font-family: inherit; max-width: 100%; min-width: 500px; width: calc((100vh + -325px) * 0.738179);"><div class="xqtp20y x6ikm8r x10wlt62 x1n2onr6" style="font-family: inherit; height: 0px; overflow: hidden; padding-top: 677.333px; position: relative;"><div class="x10l6tqk x13vifvy" style="font-family: inherit; height: 677.333px; left: 0px; position: absolute; top: 0px; width: 500px;"><img alt="Ar putea fi o imagine cu 2 persoane şi text care spune „Carmen Strungaru Agutoki Guinee Impresii de călătorie în Papua Noua TREI”" class="x1ey2m1c xds687c x5yr21d x10l6tqk x17qophe x13vifvy xh8yej3 xl1xv1r" height="1142" referrerpolicy="origin-when-cross-origin" src="https://scontent.fotp3-4.fna.fbcdn.net/v/t39.30808-6/402627654_7770480749648324_7714573622251106013_n.jpg?stp=cp6_dst-jpg_p843x403&_nc_cat=110&ccb=1-7&_nc_sid=5f2048&_nc_ohc=4Hcz2VTGzF0AX9VpxgH&_nc_oc=AQk-5F7UiyfJzQsEo-Zr4bebetQqud3N97TrjIZejdOtTbSvcb6RjvdPrKzMFBskeV0&_nc_ht=scontent.fotp3-4.fna&oh=00_AfCP27VrBFI_G-W24gWsE33LTXrvxVQzE4UHZVG3kxFRsA&oe=655C180C" style="border: 0px; height: 677.333px; inset: 0px; object-fit: cover; position: absolute; width: 500px;" width="843" /></div></div></div></div></a></span></div></div></div><div class="xqcrz7y x78zum5 x1qx5ct2 x1y1aw1k x1sxyh0 xwib8y2 xurb0ha xw4jnvo" style="align-self: flex-start; display: flex; font-family: inherit; height: 20px; padding: 8px; width: 20px;"><div style="font-family: inherit;"><div aria-expanded="false" aria-haspopup="menu" aria-label="Acţiuni pentru această postare" class="x1i10hfl x1qjc9v5 xjqpnuy xa49m3k xqeqjp1 x2hbi6w x9f619 x1ypdohk xdl72j9 x2lah0s xe8uvvx x2lwn1j xeuugli x16tdsg8 x1hl2dhg xggy1nq x1ja2u2z x1t137rt x1o1ewxj x3x9cwd x1e5q0jg x13rtm0m x1q0g3np x87ps6o x1lku1pv x1a2a7pz xjyslct xjbqb8w x13fuv20 xu3j5b3 x1q0q8m5 x26u7qi x972fbf xcfux6l x1qhh985 xm0m39n x3nfvp2 xdj266r x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r xexx8yu x4uap5 x18d9i69 xkhd6sd x1n2onr6 x3ajldb x194ut8o x1vzenxt xd7ygy7 xt298gk x1xhcax0 x1s928wv x10pfhc2 x1j6awrg x1v53gu8 x1tfg27r xitxdhh" role="button" style="-webkit-tap-highlight-color: transparent; align-items: stretch; appearance: none; border-bottom-color: var(--always-dark-overlay); border-left-color: var(--always-dark-overlay); border-radius: inherit; border-right-color: var(--always-dark-overlay); border-style: solid; border-top-color: var(--always-dark-overlay); border-width: 0px; box-sizing: border-box; cursor: pointer; display: inline-flex; flex-basis: auto; flex-direction: row; flex-shrink: 0; font-family: inherit; list-style: none; margin: 0px; min-height: 0px; min-width: 0px; outline: none; padding: 0px; position: relative; text-align: inherit; touch-action: manipulation; user-select: none; vertical-align: bottom; z-index: 0;" tabindex="0"><svg class="x19dipnz x1lliihq x1k90msu x2h7rmj x1qfuztq" fill="currentColor" height="20" style="--color: var(--secondary-icon);" viewbox="0 0 20 20" width="20"><g fill-rule="evenodd" transform="translate(-446 -350)"><path d="M458 360a2 2 0 1 1-4 0 2 2 0 0 1 4 0m6 0a2 2 0 1 1-4 0 2 2 0 0 1 4 0m-12 0a2 2 0 1 1-4 0 2 2 0 0 1 4 0"></path></g></svg><div class="x1ey2m1c xds687c xg01cxk x47corl x10l6tqk x17qophe x13vifvy x1ebt8du x19991ni x1dhq9h x14yjl9h xudhj91 x18nykt9 xww2gxu" data-visualcompletion="ignore" style="border-radius: 50%; font-family: inherit; inset: 0px; opacity: 0; pointer-events: none; position: absolute; transition-duration: var(--fds-duration-extra-extra-short-out); transition-property: opacity; transition-timing-function: var(--fds-animation-fade-out);"></div></div></div></div></div></div><div style="font-family: inherit;"><div class="" dir="auto" style="font-family: inherit;"><div class="x1iorvi4 x1pi30zi x1l90r2v x1swvt13" data-ad-comet-preview="message" data-ad-preview="message" id=":r86:" style="font-family: inherit; padding: 4px 16px 16px;"><div class="x78zum5 xdt5ytf xz62fqu x16ldp7u" style="display: flex; flex-direction: column; font-family: inherit; margin-bottom: -5px; margin-top: -5px;"><div class="xu06os2 x1ok221b" style="font-family: inherit; margin-bottom: 5px; margin-top: 5px;"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs x1xmvt09 x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u x1yc453h" dir="auto" style="color: var(--primary-text); display: block; font-family: inherit; font-size: 0.9375rem; line-height: 1.3333; max-width: 100%; min-width: 0px; overflow-wrap: break-word; word-break: break-word;"><div class="xdj266r x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs x126k92a" style="font-family: inherit; margin: 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;">Carmen Strungaru este biolog specializat în etologie umană și animală, iar această carte, pe care am citit-o cu o imensă plăcere, e mult mai mult decât impresiile din călătoria din 1995 în Papua Noua Guinee. Este o poveste frumoasă, scrisă cu blândețe și cu înțelegerea pe care a adus-o trecerea timpului, despre puterea de a-și fi urmat pasiunea, în pofida obstacolelor sociale și profesionale. O poveste despre felul în care plăcerea copilărească de a observa comportamentul <span style="font-family: inherit;"><a style="color: #385898; cursor: pointer; font-family: inherit;" tabindex="-1"></a></span>melcilor, al buburuzelor sau al rândunelelor se transformă în nevoia de a cerceta și de a face performanță într-un domeniu științific inexistent în lumea comunistă și postcomunistă, o poveste a curajului, a răbdării și a determinării. Abia aștept următoarea carte în care Carmen Strungaru își propune să facă etologia înțeleasă de cât mai mulți. </div><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-family: inherit;"><a class="x1i10hfl xjbqb8w x6umtig x1b1mbwd xaqea5y xav7gou x9f619 x1ypdohk xt0psk2 xe8uvvx xdj266r x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r xexx8yu x4uap5 x18d9i69 xkhd6sd x16tdsg8 x1hl2dhg xggy1nq x1a2a7pz xt0b8zv x1qq9wsj xo1l8bm" href="https://www.facebook.com/edituratrei.ro?__cft__[0]=AZVWan9V2JYesttSCuRggk2tadaeGmE5203JBNM39lpBM3oaXcQvLJe3R3xMf7IaUW2Na_h6IS0ir2tCMYhSdgLd9Oqto67Wp9H0P_vk_tXJSXYDcV3LSz3VPeCnRCJmqdzHfVELqRzP-N8Ereb2o9zS8gUj7UD4pL0awm0V2sCATmSQsmPR8MccL37yjSkNCNc&__tn__=-]K-R" role="link" style="-webkit-tap-highlight-color: transparent; border-color: initial; border-style: initial; border-width: 0px; box-sizing: border-box; cursor: pointer; display: inline; font-family: inherit; list-style: none; margin: 0px; outline: none; padding: 0px; text-align: inherit; text-decoration-line: none; touch-action: manipulation;" tabindex="0"><span class="xt0psk2" style="display: inline; font-family: inherit;">Editura Trei</span></a></span></div></div></span></div></div></div></div><div class="x1n2onr6" id=":r87:" style="font-family: inherit; position: relative;"><div class="x1n2onr6" style="font-family: inherit; position: relative;"><div class="xua58t2 xzg4506 x1ey2m1c xds687c x47corl x10l6tqk x17qophe x13vifvy" style="border-bottom: 1px solid var(--media-inner-border); border-top: 1px solid var(--media-inner-border); font-family: inherit; inset: 0px; pointer-events: none; position: absolute;"></div><div class="x1o1ewxj x3x9cwd x1e5q0jg x13rtm0m x1ey2m1c xds687c xg01cxk x47corl x10l6tqk x17qophe x13vifvy x1ebt8du x19991ni x1dhq9h" data-visualcompletion="ignore" style="border-radius: inherit; font-family: inherit; inset: 0px; opacity: 0; pointer-events: none; position: absolute; transition-duration: var(--fds-duration-extra-extra-short-out); transition-property: opacity; transition-timing-function: var(--fds-animation-fade-out);"><br /></div></div><div class="x6ikm8r x10wlt62" style="font-family: inherit; overflow: hidden;"></div></div></div><div style="font-family: inherit;"><div class="x168nmei x13lgxp2 x30kzoy x9jhf4c x6ikm8r x10wlt62" data-visualcompletion="ignore-dynamic" style="border-radius: 0px 0px 8px 8px; font-family: inherit; overflow: hidden;"><div style="font-family: inherit;"><div style="font-family: inherit;"><div style="font-family: inherit;"><div class="x1n2onr6" style="font-family: inherit; position: relative;"><div class="x6s0dn4 xi81zsa x78zum5 x6prxxf x13a6bvl xvq8zen xdj266r xktsk01 xat24cr x1d52u69 x889kno x4uap5 x1a8lsjc xkhd6sd xdppsyt" style="align-items: center; border-bottom: 1px solid var(--divider); color: var(--secondary-text); display: flex; font-family: inherit; font-size: 0.9375rem; justify-content: flex-end; line-height: 1.3333; margin: 0px 16px; padding: 10px 0px;"><div class="x6s0dn4 x78zum5 x1iyjqo2 x6ikm8r x10wlt62" style="align-items: center; background-color: white; color: #65676b; display: flex; flex-grow: 1; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; overflow: hidden;"><div class="" style="font-family: inherit;"><span class="x4k7w5x x1h91t0o x1h9r5lt x1jfb8zj xv2umb2 x1beo9mf xaigb6o x12ejxvf x3igimt xarpa2k xedcshv x1lytzrv x1t2pt76 x7ja8zs x1qrby5j" style="align-items: inherit; align-self: inherit; display: inherit; flex-direction: inherit; flex: inherit; font-family: inherit; height: inherit; max-height: inherit; max-width: inherit; min-height: inherit; min-width: inherit; place-content: inherit; width: inherit;"><div class="x1i10hfl xjbqb8w x6umtig x1b1mbwd xaqea5y xav7gou x9f619 x1ypdohk xe8uvvx xdj266r x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r xexx8yu x4uap5 x18d9i69 xkhd6sd x16tdsg8 x1hl2dhg xggy1nq x1o1ewxj x3x9cwd x1e5q0jg x13rtm0m x1n2onr6 x87ps6o x1lku1pv x1a2a7pz x1heor9g xnl1qt8 x6ikm8r x10wlt62 x1vjfegm x1lliihq" role="button" style="-webkit-tap-highlight-color: transparent; background-color: transparent; border-color: initial; border-radius: inherit; border-style: initial; border-width: 0px; box-sizing: border-box; color: inherit; cursor: pointer; font-family: inherit; list-style: none; margin: 0px; max-height: 1.3333em; outline: none; overflow: hidden; padding: 0px; position: relative; text-align: inherit; touch-action: manipulation; user-select: none; z-index: 1;" tabindex="0"><div><span style="font-family: inherit;"><span class="x1e558r4" style="font-family: inherit; padding-left: 4px;"><br /></span></span></div></div></span></div></div><div class="x9f619 x1n2onr6 x1ja2u2z x78zum5 x2lah0s x1qughib x1qjc9v5 xozqiw3 x1q0g3np xykv574 xbmpl8g x4cne27 xifccgj" style="align-items: stretch; background-color: white; box-sizing: border-box; color: #65676b; display: flex; flex-flow: row; flex-shrink: 0; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; justify-content: space-between; margin: -6px; position: relative; z-index: 0;"></div></div></div></div></div></div></div></div>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-83390872501379997282023-11-15T17:54:00.003+02:002023-11-15T17:54:59.667+02:00De cealaltă parte a vieții<p> </p><p><span style="background-color: white; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjal3CcGHVQ4rCFYwpmXMMSGFEC2xRcSpg5Ff7dcPQojS4d2B3rAtWAJ5imo-Ks8nI_t7s8h_J_S4T-F97TypaORGaBBP7x-uBhlDo9ctPd-musx4mZjwEzMiekV_UazfRc4CBsfTX0Mj_OZqkT-jWDZ7S4aQtPzr_l62-f3g1qv6PWDL7Ac5HhZ6QITjsu/s1182/Secretele-fericirii_cover.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1182" data-original-width="774" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjal3CcGHVQ4rCFYwpmXMMSGFEC2xRcSpg5Ff7dcPQojS4d2B3rAtWAJ5imo-Ks8nI_t7s8h_J_S4T-F97TypaORGaBBP7x-uBhlDo9ctPd-musx4mZjwEzMiekV_UazfRc4CBsfTX0Mj_OZqkT-jWDZ7S4aQtPzr_l62-f3g1qv6PWDL7Ac5HhZ6QITjsu/s320/Secretele-fericirii_cover.jpeg" width="210" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><a href="https://www.revistatomis.ro/2023/11/07/de-cealalta-parte-a-vietii/">https://www.revistatomis.ro/2023/11/07/de-cealalta-parte-a-vietii/</a><br /><br /><p></p><p><span style="background-color: white; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px;">Ca și în romanul</span><span style="background-color: white; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px;"> </span><em style="box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px;">Îmbunătățire</em><span style="background-color: white; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px;">, și în</span><span style="background-color: white; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px;"> </span><em style="box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px;">Secretele fericirii </em><span style="background-color: white; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px;">(Polirom, 2023), apărut în traducerea Veronicăi D. Niculescu</span><em style="box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px;">, </em><span style="background-color: white; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px;">Joan Silber dă frâu liber artei de a pune cap la cap perspective multiple, diverse piese temporale și spațiale, străbătute și strânse la un loc prin poveștile de viață ale unor personaje interconectate în mod surprinzător. Scenele se întrepătrund, mergând adesea în paralel, trecerea de la una la alta solicitând adesea atenția cititorului, cu atât mai mult cu cât perspectivele narative se tot schimbă. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;">Romanul are șapte capitole și șase naratori. Primul este Ethan, un tânăr avocat ce află că tatăl său avea de multă vreme o viață dublă, mai exact o altă familie, alți doi copii cu o thailandeză pe care o adusese la New York și pe care o transformase într-o „soție mai mică”. Toți trebuie să-și privească tatăl de șaizeci și doi de ani într-o altă lumină. Iluzia unei căsnicii de treizeci și doi de ani se spulberă odată cu niște certificate de paternitate, iar mama lui Ethan este obligată să se reinventeze la cinzeci și șase de ani, devenind, din punctul de vedere al fiicei sale, „un student pornit în lume cu rucsacul în spinare”, o femeie care începe să călătorească și pe care „alte lucruri o făceau fericită – țesătura pe care a găsit-o la piața nocturnă, sărbătoarea de la templul de pe munte și drumeția prin pădure cu prietenii într-un weekend, când văzuseră pești și cascade”. Simplitatea cu care va aprinde chibritul la finalul romanului devine o imagine pregnantă.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;">Viețile celor două familii sunt urmărite prin perspective diferite, ultimul capitol revenind la perspectiva lui Ethan. Fiecare poveste îi oferă cititorului fărâme din viața celui care povestește, Silber strecurându-se cu abilitate în viața personajelor sale, pentru a crea un tablou general al contextelor ce i-au modelat pe protagoniști. Dragoste, bani, moștenire, trădare, fidelitate, rasism, lăcomie, homosexualitate, boală, obligații familiale, dispute inter-familiare, înțelegere, toleranță, iertare, reevaluare, vulnerabilitate, compasiune, iluzia căsniciei, dezamăgire, dorința de a găsi fericirea și ecouri livrești – acestea sunt firele care leagă din subteran poveștile: „Mă gândeam la <em style="box-sizing: border-box;">Comoara din insulă</em>, cartea mea preferată din preadolescență, care nu avea personaje feminine, doar bărbați din toate categoriile sociale, în goană după argint şi aur. Dar tata spunea de fapt că banii aveau de-a face cu sexul. Nu pentru plata directă, nu asta voia să zică, ci ca să epatezi, ca să străluceşti, ca să aştepţi şi să primești mai mult – la asta erau buni banii. Tata n-a încetat niciodată să se poarte ca un om cu portofelul burduşit. Și unde a ajuns aşa? Încă rămânea de descoperit”.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;">Următorul narator este Joe, unul dintre frații vitregi ai lui Ethan. El spune și povestea propriului frate, povestea tatălui văzut prin ochii săi, dar și povestea Veronicăi. Maribel rememorează povestea de iubire cu Schuyler, regizorul american căsătorit și omorât de o mașină, dar și povestea căsniciei părinților săi. Ecouri din <em style="box-sizing: border-box;">Marile speranțe</em> se infiltrează pretutindeni în viața ei. </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;">Deși nu toate personajele care își spun povestea se cunosc între ele, fiecare personaj cunoaște pe altcineva din carte, iar cititorul este purtat prin realități depărtate, ale căror cioburi sar și se lovesc de altele. În dinamica relațiilor complexe, fiecare personaj are mai multe fețe, iar în țesătura unor vieți concentrice, Silber luminează fisuri, goluri sau distanțe inexplicabile care se simt în relațiile cu ceilalți. Ce pare definitiv și condamnabil în ochii unora devine fluid și profund omenesc atunci când se schimbă unghiul.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;">Cartea este și un evantai al relațiilor care n-au fost să fie, al istoriilor de greșeli nebunești, dar mai ales al formelor bizare de libertate de care se agață oamenii pentru a merge mai departe, pentru a-și oferi o senzație reconfortantă: „Mă retrageam din fața vorbăriei; abia auzeam ce spun oamenii. Asta era viața, pur și simplu. Mă simţeam cumva superioară tuturor, cu subiectele lor de interes cu tot? Păi, da. De ce eram atât de sigură că moartea mă făcuse mai deşteaptă? Îmi plăcea viața mea superioară, plutind deasupra tuturor, mai mult decât îmi venea să recunosc. Eram altfel, mai bună. Îmi plăceau depărtările în care mă cuibăream; îmi plăcea să mă uit de deasupra. Păstram această preferință mai mult în secret”.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;">Secretele fericirii sugerate de titlu rămân o provocare pentru cititor, lăsat să navigheze printre perspective multiple și să simtă ce lipsește din viața personajelor ca să poată fi fericite. </p>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-20752114586482092962023-11-06T17:45:00.001+02:002023-11-15T15:53:44.457+02:00Transformări de după apocalipsă<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJfckIDLlzIxBDavaq4e3wlBYFkpzeUtUXOXsAsM5VQIF9Pznfb8Viq7VIxe9bdMX25mPr20E6zuWZHnLMFAuvDXNUUZxbYUTxt_Yb8cfJWr7UvpMK4y7i2BDmAAfn6k-NiWJEflBilA4bQ1WfyO-LqVzHIS_uVQbRV1yF8vgZZZSd2hA2kuF0BMle0Mlm/s924/seranela-ghiteanu.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="924" data-original-width="600" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJfckIDLlzIxBDavaq4e3wlBYFkpzeUtUXOXsAsM5VQIF9Pznfb8Viq7VIxe9bdMX25mPr20E6zuWZHnLMFAuvDXNUUZxbYUTxt_Yb8cfJWr7UvpMK4y7i2BDmAAfn6k-NiWJEflBilA4bQ1WfyO-LqVzHIS_uVQbRV1yF8vgZZZSd2hA2kuF0BMle0Mlm/s320/seranela-ghiteanu.jpg" width="208" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://www.observatorcultural.ro/articol/trasformari-de-dupa-apocalipsa/">https://www.observatorcultural.ro/articol/trasformari-de-dupa-apocalipsa/</a><br /></div><p></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Serenela Ghițeanu îmi era cunoscută mai ales prin cronicile de carte pe care le publică în </span><i style="box-sizing: border-box;">Revista 22</i><span style="box-sizing: border-box;">, încă din 2006, o parte dintre textele sale critice fiind strînse deja în cîteva volume. De asemenea, are și trei volume publicate în limba franceză, iar în 2021 a publicat la Humanitas </span><i style="box-sizing: border-box;">Cartea cu delfini: Convorbiri cu Ana Blandiana</i><span style="box-sizing: border-box;">. Pandemia, perioadă în care a stat foarte mult acasă, i-a redeșteptat gustul pentru a scrie povestiri, plăcere la care renunțase în anii ʼ90, cînd a hotărît să se dedice carierei universitare și, implicit, lucrărilor științifice. Mărturisește autoarea că, scriind din nou proză scurtă, a încercat să recupereze „timpul pierdut“ (Proust este unul dintre scriitorii săi preferați) și să se înțeleagă pe ea însăși mai mult și în alt mod, fiind atentă mai ales la schimbările rapide și radicale care se petrec în lumea din jurul nostru. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Prozele scurte din volumul </span><i style="box-sizing: border-box;">Înainte de apocalipsă</i><span style="box-sizing: border-box;">, publicat în 2023 la Editura Humanitas, sînt călătorii atît în spațiu (Paris, Roma, Bruge, Irlanda, Veneția etc.), dar mai ales în timp. Multe dintre pagini pun față în față lumea de azi privită cu un ochi treaz, critic – dar lipsit de vehemență – și trecutul care încă trăiește în amintiri. Acesta este recuperat uneori cu blîndețe și cu nostalgie, dar cel mai adesea cu gustul amar al unor momente de răscruce care au adus destrămare și durere la nivel colectiv ori individual.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Autoarea învăluie într-o privire încetinită întîmplări, oameni, gesturi, stări, melodii, locuri, dialoguri, obiecte, fărîme de viață și fie îl lasă pe cititor să simtă esența, fie strecoară cîteva rînduri reflexiv-meditative care oferă conștientizare și un sens personal: „Apocalipsa poate că e atunci cînd ajungi să fii excedat, deși ai fost foarte tolerant. Cînd e necesară o răsturnare de situație absolut radicală. Și din care scăpa doar unii, transformați“.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Cu multe elemente autobiografice, scrise la persoana I sau la a II-a, povestirile Serenelei Ghițeanu sînt un laborator de construcție, de analiză și de interpretare prin care, pe de o parte, se dezarhivează straturile unei identități, iar pe de altă parte, se oferă sens, înțelegere de ansamblu a vieții. Prozele sînt unite prin vocea narativă, cea a femeii care a refuzat ideea de mariaj și care preferă să nu se lase acaparată de ritmurile și obiceiurile distrugătoare ale zilelor noastre. E o ființă în răspăr, care păstrează o privire detașată asupra lumii contemplate în derularea ei temporală, ceea ce permite ieșiri din timp, călătorii în altfel de lumi, inclusiv călătorii onirice sau întîlniri cu alte forme de energie. Dar povestirile sînt scrise rotund și pot fi citite independent, în orice ordine, mai ales că sînt foarte diverse, cu personaje din perioade și lumi diferite. Ba chiar sînt scrise în stiluri diferite, astfel că în </span><i style="box-sizing: border-box;">Cărți poștale netrimise</i><span style="box-sizing: border-box;">,</span> <span style="box-sizing: border-box;">cititorul are parte și de proză concentrată liric. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Nostalgia pentru lumea dinaintea rețelelor de socializare este resimțită încă din prima povestire, cea care dă și titlul volumului. Personajul narator, femeia dependentă de lumina soarelui (acest detaliu revine și în alte proze), ne împărtășește propria rețetă de supraviețuire, de păstrare a unui dram de libertate, într-o lume obsedată de social-media. Un telefon care anunță moartea unui profesor din liceu este elementul declanșator al fluxului memoriei ce reînvie anii adolescenței, lumea rafinată din jurul profesorului care îi îndreptase pașii către filologie și epoca primei iubiri. Dar odată cu acestea se rostogolesc și amintiri dureroase și ies la iveală, după zeci de ani, trădări politice, iar importanța poveștilor pentru păstrarea umanității este un fir ce străbate subteran textul.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><i style="box-sizing: border-box;">Casa-cochilie</i><span style="box-sizing: border-box;"> ne poartă în afara Timpului, scris de autoare cu majusculă (și acesta un act de răzvrătire), în casa bunicilor care au hotărît să iasă din Istorie, să stea doar acasă. Evadînd din viața la bloc, copila adoră casa bunicilor neconectată la realitatea comunistă, în care romanele citite în vîrful patului fac mai mult parte din realitatea sa decît marea realitate. Depănarea amintirilor din casa paradiziacă a bunicilor sau din sat culminează cu scena ascultării cotelor apelor Dunării într-o țară din care nu mai pleca nimeni: „Astăzi aș zice că stăteam toți, tot poporul român, pe o parte a malului și, cunoscînd bine cotele apelor Dunării, ne uitam la ea cum curge“. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><i style="box-sizing: border-box;">Un tren fără Dumnezeu</i><span style="box-sizing: border-box;"> se deschide cu reflecții legate de timp și de suflet: „Uneori e ca şi cum ți-ai lăsa agăţat în cuier sufletul, odată cu haina, stă acolo şi se uită la tine, sufletul nu are doi ochi, sufletul e chiar un ochi, unul care vede totul, cuprinde totul, iar cînd se spune că plînge e atunci cînd ochiul s-a închis, pentru că nu mai suportă şi trebuie să se exprime cumva. Cînd eşti tînăr, ochiul sufletului se încarcă repede cu ceea ce e insuportabil şi ţipă des. Dar nu îi ia foarte mult ca să uite. Apoi, cu trecerea anilor, suportă din ce în ce mai mult, dar îi ia tot atît de mult, dacă nu mai mult, ca să îşi revină. Cît cuprinde ochiul sufletului tău? Cît poate să vadă?“. Este o subtilă captare a atenției ce precede o poveste teribilă din 1916, povestea celui mai mare accident feroviar din lume, petrecut în apropierea Iașului, în gara Ciurea. Au murit între o mie și cinci mii de oameni, printre supraviețuitori numărîndu-se și istoricul Vasile Pârvan. Ca și incipitul, și finalul îl poartă pe cititor într-o dimensiune ce depășește realitatea: „Sînt suflete care nu au cum să își găsească liniștea, pe unde ajung, totul fuge din calea lor. Dacă s-ar izbi de ceva, s-ar crea un vacarm“.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Așa cum spuneam mai sus, cele 28 de proze scurte din acest volum au o tematică diversă. Timpul rămîne un suprapersonaj care este explorat și în numeroase dimensiuni ale sale, directe sau conexe – iubiri trecute, diferențe de vîrstă în iubire, seri în care dragostea oprește timpul, prietenii trecute care par din alte lumi, distanța care se strecoară tiptil între oameni foarte apropiați, pandemia ca o secțiune a timpului care schimbă pînă și formele de comunicare dintre oameni, moartea cuvintelor în lumea de azi (afirmă la un moment dat un personaj că mulți vorbesc de parcă scuipă cuvintele), dispariția zgomotelor copilăriei, scene din comunismul românesc, ieșirea în afara timpului la țară, dispariția vorbitului plin de amabilitate cu străinii, vulnerabilitate conștientizată odată cu trecerea timpului, confortul de a fi doar tu cu tine și întîlnirea cu propriul sine, profunzimea depresiei, determinarea unor oameni de a rămîne fideli unei lumi vechi, jazzul ca drum spre tine însuți, fericirea conectării la ceva inefabil sau detalii ale specificului național urmărite, de asemenea, de-a lungul timpului și strecurate în povești cînd te aștepți mai puțin.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Serenela Ghițeanu reușește să mențină un echilibru între concretul realității văzute și un soi de poezie a vieții, a devenirii, paginile sale remarcîndu-se adesea prin concretețea senzațiilor, a suferinței sau a bucuriilor simple, omenești – căldura soarelui, chioșcul cu bragă și alviță din satul bunicilor, serile îmblînzite cu muzică, fructe oferite oamenilor ce trec prin fața porții sau cărțile bune care pot opri timpul în loc. </span></p><p></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Volumul </span><i style="box-sizing: border-box;">Înainte de apocalipsă</i><span style="box-sizing: border-box;"> ne convinge că pandemia a fost o apocalipsă în urma căreia și literatura română a ieșit transformată, reîntoarcerea Serenelei Ghițeanu la proză fiind un cîștig. Aștept, așa cum scria și Dan C. Mihăilescu pe coperta a IV-a a cărții, următoarele povestiri sau romane, căci unghiul din care privește autoarea viața și felul în care îi conferă expresie artistică sînt un dar plin de promisiuni.</span></p>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-73640211874904724312023-11-02T16:59:00.002+02:002023-11-02T16:59:26.365+02:00Bernhard Schlink. Scrisul ca formă de căutare<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjngaXgX77h2AnPVHtU8OoxXTx1LUp3WHjFFqqaB_ZddVGbT2_DIV-YHEHXKz1rb9RteuYkaxhogs_mik1KqQdO9xKcsftR6tkJbH64Uwx_cAT3RgItXUVXhzA3DMfRiEmQT_iqEzXSYVav6RgzcbqIF5dsrIqOMJDBlaxycJcwKZi0Cj5HW0rJJNepAgDE" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="1422" data-original-width="1100" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjngaXgX77h2AnPVHtU8OoxXTx1LUp3WHjFFqqaB_ZddVGbT2_DIV-YHEHXKz1rb9RteuYkaxhogs_mik1KqQdO9xKcsftR6tkJbH64Uwx_cAT3RgItXUVXhzA3DMfRiEmQT_iqEzXSYVav6RgzcbqIF5dsrIqOMJDBlaxycJcwKZi0Cj5HW0rJJNepAgDE" width="186" /></a></div><br /><p></p><p><i style="box-sizing: border-box; color: #414142;"><a href="https://www.observatorcultural.ro/articol/scrisul-ca-forma-de-cautare/">https://www.observatorcultural.ro/articol/scrisul-ca-forma-de-cautare/</a><br /></i></p><p><i style="box-sizing: border-box; color: #414142;"><br /></i></p><p><i style="box-sizing: border-box; color: #414142;"><br /></i></p><p style="text-align: justify;"><i style="box-sizing: border-box; color: #414142;">Nepoata</i><span style="box-sizing: border-box; color: #414142;">, romanul publicat în 2021 de către Bernhard Schlink, tradus recent la Editura Polirom de către Mariana Bărbulescu, este un tablou al Germaniei de după război în care este surprinsă maniera în care nazismul continuă să afecteze societatea și mai ales familiile de azi. Căderea Zidului nu a însemnat și ștergerea urmelor istoriei sau măcar blocarea unor efecte nefaste ale unei ideologii nocive, iar scriitorul german a ales să urmărască traumele unei familii în care Estul și Vestul continuă să se confrunte zeci de ani după ce, oficial, nu au mai existat granițe. Viața oamenilor, însă, continuă să fie subminată de ideologii, iar tinerii sunt în continuare inflențați de fanatismul părinților. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="color: #414142; text-align: left;">Kaspar Wettner, protagonistul romanului, are 71 de ani, este librar, un om îndrăgostit mai ales de cățile vechi pe care nu le mai citește nimeni, și visează la o lume fără politică, în care oamenii să stea pur și simplu împreună. Într-o seară, cînd ajunge acasă, o găsește pe Birgit, soția sa, moartă în cadă, sinuciderea fiind precedată de lungi depresii și mult alcool. Birgit obișnuia să scrie, fiind preocupată de tema vieții ca fugă, propria existență fiind o fugă continuă. Bărbatul își dă seama că știa prea puțin despre soția sa, că adîncul ființei acesteia îi era necunoscut, așa cum necunoscute îi erau și poeziile sau paginile din romanul la care scrisese mulți ani și despre care el nu știa nimic. Lipsa accesului la identitatea femeii cu care își trăise toată viața se transformă într-un amestec de iubire, durere și mînie.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="color: #414142; text-align: left;">Singura șansă de a afla adevărul, de a impune, retrospectiv, un sens al vieții fiecăruia dintre ei va fi citirea textelor rămase în urma acesteia. Își dă foarte bine seama că intră cu dea sila în viața ei lăuntrică și renunță la discreția iubitoare cu care îi acceptase deciziile privind cursul vieții și misterul scrisului ei. Kaspar devine un Orfeu care vrea să o găsească pe Euridice în împărăția morților, cu riscul suferinței, al înstrăinării.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="color: #414142; text-align: left;">Cei doi se cunoscuseră în 1965, la Berlin, la Adunarea de Rusalii a Tineretului German, unde el venise din Germania de Vest cu un an în urmă. Voia să vadă cealaltă parte a Germaniei, voia să se simtă acasă în tot Berlinul, în toată Germania, și a început să cunoască tineri de aceeași vîrstă din Est. Așa o va cunoaște pe Birgit, pe care o va ajuta să fugă, stabilindu-se amîndoi în Vest. Doar că aceasta lăsase în urma sa nu doar un teritoriu și mentalități distruse de doctrina extremismului naționalist, ci și o fată născută cu puțin timp înainte de a fugi din RDG. Un copil despre existența căruia Kaspar află doar după moartea acesteia. Însă existența acelei fetițe subminase întreaga viață a soției sale, care își nota: „Viețile mele netrăite sînt ale mele, cum e și cea trăită. Sînt triste, iar eu port tristețea unei vieți cu conștiința încărcată de a sta sub umbra morții, tristețea unei vieți în nișă, tristețea unei vieți în afara lumii și împotriva ei“.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="color: #414142; text-align: left;">Birgit recurge la scris ca formă a căutării și a fugii. Nu fugise doar din RDG, fugise din viața sa, din propria identitate, chiar dacă era hotărîtă să-și trăiască noua viață cu fermitate, doar că nici scrisul, nici alcoolul nu sînt suficiente pentru a scăpa de umbrele trecutului, de propria identitate pulverizată: „Știam că nicăieri nu scapi de tine, că te iei cu tine mereu și peste tot. Dar nu știam că îi iei și pe ceilalți mereu și peste tot. […] Categoric, în cazul scrisului nu mai este vorba să le fac pe plac celorlalți. E vorba doar despre mine. Nu poți să scrii pentru alții, pentru cititori sau critici sau editor, pentru bunica și mama, ci doar pentru tine. De aceea nu reușesc să avansez cu romanul? Fiindcă mau însoțit și mă hărțuiesc ceilalți? Fiindcă tot nu mam eliberat de învățăturile lor? Fiindcă tot nam învățat încă să spun: pentru mine? De aceea trebuie să scriu romanul. Pentru că trebuie să învăț asta: pentru mine. Și trebuie să încetez cu băutul. Cînd beau, mi se pare că beau pentru mine și că deja miaș fi revenit. Ca și cum imediat după aceea, chiar de a doua zi, aș putea să mă apuc de scris cu ușurință sau chiar nici nar mai fi nevoie so fac, fiindcă deja am revenit la mine“. Fuga nu șterge tot ceea ce fusese estic, scrisul rămîne o formă de căutare, iar iubirea nedezmințită a lui Kaspar îi este marea consolare a vieții. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="color: #414142; text-align: left;">Dacă scrisul nu îi oferă femeii soluția problemelor existențiale și nu reușește să îi fixeze identitatea, în schimb, însemnările sale îi dau bărbatului șansa de a reconstitui adevărul sau măcar fragmente dintr-un conținut identitar. Preia căutarea fiicei rămase în RDG-ul în care Birgit refuzase să se mai întoarcă vreodată și nu doar că o găsește, dar descoperă experiențele traumatizante cărora le supraviețuise tînăra care acum se simțea datoare bărbatului fidel principiilor naziste care îi oferise posibilitatea de a-și continua viața, salvînd-o de la excesul de alcool și de droguri. Dar mai ales află că soția sa decedată are o nepoată. Dar este o nepoată care, la 14 ani, puternic influențată de fanatismul tatălui, este mai mult un soldățel obsedat de apărarea Germaniei de dușmani imaginari, inclusiv de germanii din Vest. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="color: #414142; text-align: left;">Kaspar găsește un nou scop în viața sa plină doar de goluri: să o salveze pe nepoata lui Birgit, să o ajute să vadă altfel lumea, instrumentele sale fiind răbdarea, generozitatea, cărțile și muzica. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="color: #414142; text-align: left;">B</span><span style="color: #414142; text-align: left; white-space-collapse: preserve;">ernhard Schlink, Nepoata, Traducere din limba germană și note de Mariana Bărbulescu, Editura Polirom, 2023, 336 p.</span></p><section class="row" style="box-sizing: border-box; margin-left: -15px; margin-right: -15px;"><div class="col-md-12" style="box-sizing: border-box; float: left; min-height: 1px; padding-left: 15px; padding-right: 15px; position: relative; width: 877.5px;"><div class="article-content" style="box-sizing: border-box; margin-top: 20px;"><p style="box-sizing: border-box; color: #414142; margin: 0px 0px 10px;"><br /></p></div></div></section>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-46842354905050504002023-11-01T12:02:00.000+02:002023-11-01T12:02:06.803+02:00Mariana Codruț. Aristocrația singurătății<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEh4FHK1JJ7AMS9p7bNjnuGz0QV_Lb4HH3kF9cqDe_P6kJ5cAGXrjCm1PP64Kou3xSbcPJxwTowqLedJ45YS_ucK0nz5WZ3Vnp-9LTdJEsU4PqousTogvFyC-msUO0AcY4VVrRU9VmGdJiJAYaIjxp4GLRngfnFITAg64KnYOVYVe7Ueg39Tq2E251lO0Tmo" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="1382" data-original-width="1969" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEh4FHK1JJ7AMS9p7bNjnuGz0QV_Lb4HH3kF9cqDe_P6kJ5cAGXrjCm1PP64Kou3xSbcPJxwTowqLedJ45YS_ucK0nz5WZ3Vnp-9LTdJEsU4PqousTogvFyC-msUO0AcY4VVrRU9VmGdJiJAYaIjxp4GLRngfnFITAg64KnYOVYVe7Ueg39Tq2E251lO0Tmo" width="320" /></a></div><a href="https://www.observatorcultural.ro/articol/aristocratia-singuratatii/">https://www.observatorcultural.ro/articol/aristocratia-singuratatii/</a><br /><p></p><p><span style="background-color: white; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Combativă, tensionată, discretă, profundă, acută, imaginativ-introspectivă, sarcastică, abisală, substanțială, autentică – așa a fost percepută poezia Marianei Codruț de la debutul din 1982 și pînă azi. Și, din fericire, aceste atribute se pot alătura și celor mai multe dintre poeziile incluse în cel mai recent volum, apărut în 2015, la Editura Paralela 45, fără a se putea vorbi de redundanță, de încremenire în proiect.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;">Încă din titlu – <em style="box-sizing: border-box;">hiatus</em> – este sugerat paradoxul discontinuității din miezul unui întreg, al intervalului care străbate (legînd totuși) două dimensiuni. Care sînt acestea descoperim în micul poem, aparent ludic, ce dă titlul volumului: „zbor cînd prin aer, cînd prin pămînt/ – încurcate căile Domnului sînt./ dar inima grea nu se scufundă/ și nici nu lasă în urmă vreo undă“. Cea mai mare parte a poeziilor, sau măcar fragmente din acestea, concentrează diverse ipostaze ale unei vieți trăite cu voluptate, la extreme: în infern, dar și mult deasupra acestuia. Cale de mijloc, călduț-pămîntească, nu există. Iar asta se simte și în conturul ferm al versurilor sau în franchețea uneori delicată, alteori tăioasă a tonului.</p><h3 style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "open sans"; font-size: 24px; font-weight: 500; line-height: 1.1; margin-bottom: 10px; margin-top: 20px;">Poezia este invitație „acasă“</h3><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;">Pentru Mariana Codruț, poezia este interiorizare îndelungată, dureroasă, decantare concentrată a suferinței, formă de a rămîne viu în fața agresiunii circumstanțelor realului. Încă din prima poezie a volumului se simte suflul hotărît și cu sens unic al revoltei. Renunțarea la norme și prejudecăți, refuzul de a funcționa mecanic și eliberarea sînt liniile de forță ale unei existențe transfigurate într-o poezie lipsită de podoabe sau de sentimentalism: „pînă la douăzeci de ani/ toți s-au simțit datori să-mi formeze/ o concepție despre lume și viață.// alți douăzeci de ani/ m-am cocoșat sub astă/ concepție despre lume și viață.// acum sînt un cîmp/ de pe care s-a smuls pielea de bitum/ fiindcă într-o zi am dat naibii/ concepția mea despre lume și viață“.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;">A scrie despre viață înseamnă, pentru Mariana Codruț, a scrie despre refuzul de a funcționa ca o „tăietură precisă/ în carnea zilei colective“, căci „unde sfîrșesc orașul și zgomotul său începe realitatea mea“. Solitudinea se suprapune golului din jur, dar nu presupune și vid interior. Substratul autobiografic este sublimat la maximum, esența unei vieți încape în două rînduri: „m-am închis într-o limbă ostilă vieții cu majusculă. ea mă ține deasupra golului. ea e puntea sigură între mine și viața din mine“. Poezia este invitație „acasă“, deschidere a ușilor către tot ceea ce contează cu adevărat, dar și armă ce delimitează un spațiu personal securizant.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;">În plan tematic, revolta strînge într-un triunghi al vieții și singurătatea din care crește libertatea: „tîrziu, cu efort, am învățat revolta și am admis:/ dacă adevărul te face liber, te lasă și singur/ acum, tot ce știu bine să fac e să mă uit pe geam/ fiindcă <em style="box-sizing: border-box;">eu cred în lume ca într-o margaretă</em>“; „mi-a trebuit mult să accept:/ singurătatea e un pîntec protector/ în care liberă pot să înot,/ să mă rotesc/ în cercuri albe-cercuri negre“. Poezia este una grea și în același timp delicată. Abisul trăirilor este dublat și răscumpărat parcă de o luciditate care luminează ori măcar aduce cu ea liniștea înțelegerii: „nu doar forța de-a trăi, ci și fericirea unui singuratic e misterioasă. vine iute și intensă ca un fulger și la fel de iute se scurge în pămînt. nu știi de unde irumpe, nu poți crede cu tărie că simpla vedere a soarelui pe un zid într-o dimineață ca oricare o naște. dar nu te-ntrebi mai mult. ți-e destul ce simți: brusc, se deschide o trapă în tine și te cotropește din adînc o lumină atît de dulce, de intensă, că schimbă totul“. Citind aceste poeme dedicate imunizării prin însingurare, impactul este stenic, senzația este aceea de aristocrație a singurătății.</p><h3 style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "open sans"; font-size: 24px; font-weight: 500; line-height: 1.1; margin-bottom: 10px; margin-top: 20px;">Intensitate şi autenticitate</h3><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;">Absența are consistență, rănile dor, dar mintea este cea care creează sensurile, așa cum se întîmplă și în acest poem static, vizual: „mă uit din pat pe geam: soarele s-a îndurat și-a apărut./ gașca de porumbei strînsă-n salcîmi/ îl salută cu ochi roșii. pe pereți/ răsar păduri limpezi, tremurătoare./ azi n-o să mă mișc de aici –/ am o perspectivă luminoasă“. Capul devine axis mundi: „mi-am strîns capul în brațe ca un homeless iarna țeava de apă caldă din canal“. Sau: „m-am mutat cu totul în cap. capul meu avariat, ignorant și pieziș, ca nasul lui Gogol și-a luat nasul la purtare: vede un hățiș de străzi și-i dă sensul. vede florile și le dă mirosul […] spun: nu-mi lua, Doamne, capul, că el e pămîntul îngrășat cu toate disperările mele; el, uzina de sensuri care-mi dă forță. Cutia neagră, jurnalul de bord al zborului meu prin aer și prin pămînt“. Așa funcționează puterea gîndului smuls din forfota devastatoare și așezat „dincolo“, sub ori deasupra de pămînt, iar substratul ironic din poemele Marianei Codruț marchează atît gestul de respingere, cît și dimensiunea idealist-lucidă, constructivă.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;">Acceptarea libertății din spațiul securizant al singurătății nu anulează deschiderea, conștientizată însă în toată efemeritatea dintre marginile sale strîmte: „uneori se întîmplă așa:/ un om țîșnește brusc/ din întuneric și prinde a bate/ atît de intens din aripi/ încît devine luminescent// prin aura lui îmi pare/ că sensul întîmplării numite/ lume se întrevede clar/ fie și doar pentru cîteva clipe/ – ca la lumina fulgerului/ o punte peste prăpastie“. Uneori, rugăciunea se îndreaptă cît se poate de omenește înspre iluzie: „uneori/ ziua îmi pare o fantă/ prin care cineva/ ne pîndește din altă lume.// închid ochii strîns/ și mă rog: oricine ai fi/ iluzia cea de toate zilele/ dă-mi-o mie și astăzi“. Dar este o iluzie căutată și protejată la fel de lucid: „nu întrebam pe nimeni nimic, de frică să nu aflu și să mă trezesc“. Iluzia este solidară cu teama, sînt consubstanțiale, se hrănesc și se devorează reciproc, iar cuvintele sînt plasa de siguranță ce ferește ființa de violența prăbușirii, fără a anula însă și căderea în sine. Poate și de aceea, dimensiunea tanatică – cu aerul ei firesc – este redusă, în ciuda intensității singurătății, a apăsării.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;">În majoritatea poeziilor din acest volum strălucește punctul acela în care nu doar că se îmbină extremele, dar minusul și plusul se transformă, se continuă prin hiatus, trec de-o parte și de alta a unei porți metafizice care transformă datele abrazive ale realității în altceva: „atît de jos a coborît plopul ăsta an după an în dezvrăjire, că nu i-a mai rămas decît să crească în sus, în seninătatea lipsei de speranță, de-aceea acum îl fac fericit peste puteri orice strop de ploaie, orice pală de vînt, orice rază de lumină. a atins în fine o culme a disperării: libertatea“. Permanent se insinuează acest amestec de violent și delicat, transpus în imagini răscolitoare, surprinzător de puternice și de sugestive: „îmi port capul sus pe tavă./ ca japonezele umbrela în vînt“; „vom muri/ și vom vedea, a răspuns zîmbetul“; „m-am trezit luminoasă ca fulgerul“. Puterea subversivă a ironiei și a nuanțelor ludice funcționează atît etic, cît și estetic, atît la nivelul limbajului, cît și ca atitudine existențială. Ceea ce pare prăbușire, descompunere devine temelie pentru altceva.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;">Autentică este Mariana Codruț și în poeziile combative social-politic, precum și în poemele cu schelet narativ sumar ori în pastelurile numite postmoderne. În toate este de regăsit jocul subtil al țesăturii complicate de imagini cu rol de peisaj interior cules din „puzderia drumurilor de sub piele“. Doar între marginile bine coapte ale acestora, existența marginală și neadaptarea la compromis au aer de extaz.</p><hr style="background-color: white; border-bottom: 0px; border-image: initial; border-left: 0px; border-right: 0px; border-top-color: rgb(238, 238, 238); border-top-style: solid; box-sizing: content-box; font-family: "open sans"; font-size: 14px; height: 0px; margin-bottom: 20px; margin-top: 20px;" /><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;">Mariana CODRUŢ, <em style="box-sizing: border-box;">hiatus</em><br style="box-sizing: border-box;" />Editura Paralela 45, Piteşti, 2015, 100 p.</p>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-40149245397655876502023-10-31T17:54:00.002+02:002023-10-31T17:55:38.055+02:00Zeruya Shalev - a cunoaște, a înțelege, a ierta <p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiWDxPEDga2MN5OiMDPifM1dWHg-gt2OoV2G2nfGN969f78qiHH7NANwbp6dpkS2cjSf7ozQ6mEw2bhe7a19iah0T0WEKL7jq8onvBzLNFmumFV5gThgyHlx4__7WXKeGWRPE2xvHLOkp-OUoHkMlDuaejWxx5NoD1PN7BnVuY0cPr0UGVbJItXfkH8Tx8g" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="1151" data-original-width="800" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiWDxPEDga2MN5OiMDPifM1dWHg-gt2OoV2G2nfGN969f78qiHH7NANwbp6dpkS2cjSf7ozQ6mEw2bhe7a19iah0T0WEKL7jq8onvBzLNFmumFV5gThgyHlx4__7WXKeGWRPE2xvHLOkp-OUoHkMlDuaejWxx5NoD1PN7BnVuY0cPr0UGVbJItXfkH8Tx8g" width="167" /></a></div><a href="https://www.observatorcultural.ro/articol/a-cunoaste-a-intelege-a-ierta/">https://www.observatorcultural.ro/articol/a-cunoaste-a-intelege-a-ierta/</a><br /><p><span style="color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Cărțile scrise de Zeruya Shalev explorează cu multă subtilitate resorturile tensiunilor lăuntrice (în special ale sufletului feminin), ale nefericirii și ale disfuncțiilor din cadrul familiei, avînd ca amprentă acuitatea percepției – migăloasă, scrutătoare, capabilă să exploreze în profunzime. Romanele acestei scriitoare sînt psihologice, narațiunea coboară adînc în abisurile conștiinței și explorează vina, frustrările, senzația eșecului ascuns în relațiile dintre bărbați și femei, dar și dintre părinți și copii.</span></p><p><span style="color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Într-un interviu acordat în timpul vizitei în România din 2014, autoarea declara: „Mă atrage mai mult analiza dificultăților și conflictelor din anumite relații, pentru că acestea sînt situațiile care cheamă schimbarea și aduc la suprafață adevărata natură a oamenilor, mai degrabă decît rutina, relaxarea. Aceste conflicte sînt ca un cutremur. Totul iese la suprafață. Ele nu conduc la sfîrșitul iubirii, ci la o cunoaștere mai adîncă a propriei persoane și a celuilalt“.</span></p><p><span style="color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Zeruya Shalev vede în natura umană cea mai complexă, provocatoare și captivantă realitate din univers: „complexitatea, fragilitatea, conflictele și contradicțiile, copilăriile, orbirea, tînjirea după dragoste, dorința de a fi fericit, alături de forțele autodistructive – toate aceste lumini și umbre sînt surse de fascinație, compasiune și inspirație“. Dimensiunile căderilor sufletești răsfrîng dimensiunile suferinţei, iar Zeruya Shalev surprinde cu multă finețe tensiunea copleșitoare dintre amintire și nevoia de înnoire, zvîrcolirile sufletelor fărîmițate.</span></p><p><span style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Romanul </span><i style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Destin, </i><span style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">tradus recent la Humanitas Fiction de către Ioana Petridean, a fost scris de-a lungul a cinci ani și are în centrul său o femeie care, după moartea tatălui, încearcă să-l înțeleagă pe acesta și să-l ierte. Nucleul tematic al narațiunii este și aici familia, urmărindu-se în special relația dintre copii și părinți, dar și problemele din cuplu, pe fondul unui Israel al zilelor noastre. Fondul politic este mai accentuat decît în romanele precedente, căci Zeruya Shalev urmărește destinele individuale în strînsă legătură cu istoria, cu conflictele politice.</span><span style="color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;"> </span><span style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Tabloul Israelului contemporan este unul complex, în prim-plan nu mai regăsim conflictele externe sau Holocaustul, ci problemele interne – trauma armatei, resentimentul față de englezi, paradigma religioși-nonreligioși.</span></p><p><span style="color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Structurile narative se bazează în mare măsură pe mecansimele memoriei. Buclele temporale permit nu doar călătorii în spațiu, ci mai ales în timp și astfel se pun față în față generații diferite, dar mai ales se urmărește felul în care evenimentele politice schimbă destinele mai multor generații. O altă temă valorificată nuanțat în roman este identitatea personală strîns legată de cea colectivă, cele două dimensiuni putînd fi atribuite și titlului. </span></p><p><span style="color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Atara este arhitectă, are aproape 50 de ani, din prima căsătorie are o fiică, plecată în California, și împreună cu actualul soț are un băiat, Eden. Acesta a trecut deja prin serviciul militar obligatoriu și durerea mamei este de a-l vedea transformat într-o armă de război, lipsit de bucuriile și dezinvoltura tinereții. În urma armatei, în timpul căreia a dat dovadă de o reziliență ieșită din comun, își petrece cea mai mare parte a timpului încuiat în cameră, respingînd orice încercare a ei de a discuta. Din Eden mai rămăsese doar o privire goală. Și relația cu Alex, soțul actual, este una problematică, marcată de distanțare emoțională și atitudini opresive, disprețuitoare. </span></p><p><span style="color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Atara avusese o copilărie nefericită, secretele tatălui și atitudinea distantă a acestuia afectînd-o profund. Privește către copilărie ca spre o închisoare în care nu avea unde să se ascundă în fața mîniei și violenței tatălui său. Acum nu poate trăi doliul fără să încerce să facă lumină în trecutul familiei sale, fără să știe cine a fost tatăl său cu adevărat și care i-au fost motivele atitudinii de neînțeles. </span><span style="color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Atara se ocupă cu restaurarea clădirilor, dar acum vrea să-și restaureze viața, trecutul familiei, deși Alex, soțul său, încearcă să îi taie elanul: „Ți-am mai spus că acționezi contra firii. Oamenii nu sînt clădiri. Nu poți să-i restaurezi. Nu poți să ajungi la fundație“. </span><span style="color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Deținătoarea cheii prin care Atara poate să-și cunoască și să-și ierte tatăl este Rahel, prima soție a acestuia, fostă luptătoare clandestină împotriva britanicilor. Pentru surmontarea traumei, pentru a-și revela un conținut identitar, Atara are nevoie de poveștile acestei femei. Doar astfel poate ajunge să ordoneze datele trecutului pentru a impune haosului existențial un sens cu efect eliberator. Pentru Atara, cea care preferase să stea la distanță de familie, acum devine capitală înțelegerea celor de lîngă ea, fie că vorbim de prezent sau de trecut. Bagajul de durere devine imposibil de dus și identitatea sa depinde de poveștile pe care face tot posibilul să le asculte, tulburată de amestecul de neliniște și de speranță. </span></p><p><span style="color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Dar efectul eliberator al poveștilor este trăit și de bătrîna Rahel, care, la nouăzeci de ani, este provocată de fiica fostului soț să-și dezarhiveze memoria. Este un proces dureros, căci reînvie un trecut plin de traume nevindecate, ghemuite în străfundurile ființei: „Atît de multe amintiri o năpădesc dintr-o dată, asemenea rostogolirii la vale a unor stînci, nimicind în calea lor tot ce e viu. Nici măcar nu și-a dat seama că supraviețuiseră în toți acești ani, asemenea unor paraziți care se hrănesc dintr-o gazdă neștiutoare“.</span></p><p><span style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Subtil, profund, senzual și reflexiv deopotrivă, romanul </span><i style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Destin</i><span style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;"> fascinează prin nuanțele și profunzimea trăirilor personajelor, dar și prin capacitatea autoarei de a privi cu multă înțelegere, din multiple puncte de vedere, situațiile individuale și colective problematice. </span></p><div class="article" id="article-container" style="border-bottom: 1px solid rgb(207, 203, 203); box-sizing: border-box; font-family: "open sans"; font-size: 14px; padding-bottom: 40px;"><div class="container" style="box-sizing: border-box; margin-left: auto; margin-right: auto; padding-left: 15px; padding-right: 15px; width: 1170px;"><div class="row" style="box-sizing: border-box; margin-left: -15px; margin-right: -15px;"><div class="content" style="box-sizing: border-box;"><article class="col-md-9 col-sm-12 middle-column" style="box-sizing: border-box; float: left; min-height: 1px; padding-left: 15px; padding-right: 15px; position: relative; width: 877.5px;"><footer class="row" style="box-sizing: border-box; margin-left: -15px; margin-right: -15px;"><div class="col-md-12" style="box-sizing: border-box; float: left; min-height: 1px; padding-left: 15px; padding-right: 15px; position: relative; width: 877.5px;"><h4 style="box-sizing: border-box; color: inherit; font-family: inherit; font-size: 18px; font-weight: 500; line-height: 1.1; margin-bottom: 10px; margin-top: 10px;"></h4></div><div class="col-md-12" style="box-sizing: border-box; float: left; min-height: 1px; padding-left: 15px; padding-right: 15px; position: relative; width: 877.5px;"><div class="post-tags" style="box-sizing: border-box; color: #e71e2a; margin-top: 20px;"></div></div></footer></article><aside class="col-md-3 col-sm-12" style="box-sizing: border-box; float: left; min-height: 1px; padding-left: 15px; padding-right: 15px; position: relative; width: 292.5px;"><section class="sidebar-right" style="background-color: #f8f8f8; box-sizing: border-box; color: #414142; font-weight: 600; padding: 30px 15px 0px;"><li class="widget widget_paypal_donations" id="paypal_donations-4" style="box-sizing: border-box; list-style-type: none; padding-bottom: 40px;"><h2 class="widgettitle" style="box-sizing: border-box; color: inherit; font-family: inherit; font-size: 20px; line-height: 1.1; margin: 0px 0px 20px; padding: 0px 0px 5px;"><br /></h2></li><li class="widget widget_block" id="block-2" style="box-sizing: border-box; list-style-type: none; padding-bottom: 40px;"><div class="wp-block-group" style="box-sizing: border-box;"><div class="wp-block-group__inner-container" style="box-sizing: border-box;"><div class="wp-block-columns" style="box-sizing: border-box; display: flex; flex-wrap: nowrap; margin-bottom: 1.75em;"><div class="wp-block-column" style="box-sizing: border-box; flex-basis: 100%; flex-grow: 0; min-width: 0px; overflow-wrap: break-word; word-break: break-word;"></div></div></div></div></li><li class="widget widget_block" id="block-3" style="box-sizing: border-box; list-style-type: none; padding-bottom: 40px;"><div class="wp-block-group" style="box-sizing: border-box;"><div class="wp-block-group__inner-container" style="box-sizing: border-box;"><div class="wp-block-columns" style="box-sizing: border-box; display: flex; flex-wrap: nowrap; margin-bottom: 1.75em;"><div class="wp-block-column" style="box-sizing: border-box; flex-basis: 100%; flex-grow: 0; min-width: 0px; overflow-wrap: break-word; word-break: break-word;"><div class="wp-block-columns" style="box-sizing: border-box; display: flex; flex-wrap: nowrap; margin-bottom: 1.75em;"><div class="wp-block-column" style="box-sizing: border-box; flex-basis: 100%; flex-grow: 0; min-width: 0px; overflow-wrap: break-word; word-break: break-word;"></div></div></div></div></div></div></li></section></aside></div></div></div></div><div class="container bottom-container" style="box-sizing: border-box; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin-left: auto; margin-right: auto; margin-top: 40px; padding-left: 15px; padding-right: 15px; width: 1170px;"><div class="row" style="box-sizing: border-box; margin-left: -15px; margin-right: -15px;"><div class="col-md-9 col-sm-9 col-xs-9" style="box-sizing: border-box; float: left; min-height: 1px; padding-left: 15px; padding-right: 15px; position: relative; width: 877.5px;"><div class="comments-container" style="box-sizing: border-box;"><div class="comments-area" id="comments" style="box-sizing: border-box;"><section class="respond" id="respond" role="region" style="box-sizing: border-box;"><header class="respond-header clearfix" id="reply-title" style="box-sizing: border-box;"></header></section></div></div></div></div></div>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-13362233278433185982023-10-31T13:06:00.001+02:002023-10-31T13:06:30.593+02:00Puterea poveștilor din povestea unui oraș – „Istanbul Istanbul”, de Burhan Sönmez<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEh4lU0WUM9tqrX4oIujBwCDWKv-CfewzsZJomqpFl_USZhBl_R1I2TlEAdjwfRcEvgg87VT45UCz8G8T0GjDd5g9H1Vt6RzPRajOhfiZS0ApyRmKxNUb-VsOp30DbRqYeh9y2xjlm-K0tq_uJa7r89bS7R8oZQ6-N4APgF73ZAbr8cQd206yuDkOvDjn85b" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="305" data-original-width="200" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEh4lU0WUM9tqrX4oIujBwCDWKv-CfewzsZJomqpFl_USZhBl_R1I2TlEAdjwfRcEvgg87VT45UCz8G8T0GjDd5g9H1Vt6RzPRajOhfiZS0ApyRmKxNUb-VsOp30DbRqYeh9y2xjlm-K0tq_uJa7r89bS7R8oZQ6-N4APgF73ZAbr8cQd206yuDkOvDjn85b" width="157" /></a></div><p></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p style="background-color: white; border: 0px; font-family: Arial; font-size: 14px; margin: 0px 0px 20px; padding: 0px; vertical-align: baseline;"><em style="border: 0px; margin: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;">Istanbul Istanbul</em> este prima carte a scriitorului turc Burhan Sönmez care a fost tradusă în limba română. Scriitorul a participat, în decembrie 2015, la Festivalul Internațional de Literatură de la București, la scurt timp după îi apăruse acest roman (al treilea), rapida traducerea în română pentru Editura Polirom fiind semnată de Leila Ünal. Burhan Sönmez are studii de drept, iar proză a început să scrie după ce, în 1996, rănit într-un asalt al poliției turce, a plecat în Anglia pentru o perioadă mai îndelungată. Cărțile sale au fost traduse în peste douăzeci de limbi, apărând la edituri mari, precum Gallimard sau Random House.<span id="more-79114" style="border: 0px; margin: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;"></span></p><p style="background-color: white; border: 0px; font-family: Arial; font-size: 14px; margin: 0px 0px 20px; padding: 0px; vertical-align: baseline;"><em style="border: 0px; margin: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;">Istanbul Istanbul</em> este un roman ce are în centru deopotrivă iubirea față de un oraș privit din multipele unghiuri, dar și puterea poveștilor de a aduce în interior lumea inaccesibilă de afară, de a atenua suferința ori de a ajunge la adevăruri incomode. Un doctor, un student, un frizer și un țăran bătrân sunt acuzați de anarhism, întemnițați și torturați consecvent în subteranele Istanbulului. Mintea, obișnuită cu viteza lumii de la suprafață, trebuie să se adapteze unui alt ritm. Le e greu până să se și recunoască.</p><p style="background-color: white; border: 0px; font-family: Arial; font-size: 14px; margin: 0px 0px 20px; padding: 0px; vertical-align: baseline;">Nu au la îndemnă pentru a supraviețui decât cuvintele și imaginația. După modelul Decameronului, în fiecare zi, timp de zece zile, câte unul dintre ei spune o poveste imaginară care se amestecă cu povestea tragică a prezentului în care trăiesc, dar și cu povestea propriului trecut, toate integrate în povestea unui Istanbul al zilelor noastre. Din fiecare poveste cresc alte povești, în subteranele unui oraș de poveste. Dacă în fundal se proiectează monstruos politica, în temniță cresc povești despre bunătate și iubire.</p><p style="background-color: white; border: 0px; font-family: Arial; font-size: 14px; margin: 0px 0px 20px; padding: 0px; vertical-align: baseline;">Granița dintre ficțiune și realitate devine foarte fragilă. Dincolo de betoane goale, mâncarea stricată, durerile torturilor îndurate, dincolo de timpul care stă în loc și face totuna ziua cu noaptea, adâncindu-se și lățindu-se chinuitor, dincolo de oamenii care își încolăcesc tălpile desculțe ca să se încălzească în celula lungă de doi metri și lată de un metru, trăiesc mai ales poveștile, dar, ca și Istanbulul, au și ele chipuri diverse.</p><p style="background-color: white; border: 0px; font-family: Arial; font-size: 14px; margin: 0px 0px 20px; padding: 0px; vertical-align: baseline;">Pentru doctor, student și bătrânul țăran, povestea reprezintă posibilitatea de a îndrepta gândurile departe de suferință, către lumea de afară, singura cale de a căpăta bună dispoziție. Doctorul și studentul caută prin povești să-și păstreze iluzia, să suspende prezentul, să evadeze din suferință.</p><p style="background-color: white; border: 0px; font-family: Arial; font-size: 14px; margin: 0px 0px 20px; padding: 0px; vertical-align: baseline;">În schimb, pentru frizerul Kamo, povestea este calea de a coborî în abisul lăuntric, în căutarea adevărului. Crescut la orfelinat, după ce mama cade în fântână și moare, frizerul ajunge să iubească literatura, poezia în special. Renunță în anul doi la facultatea de litere, pentru că era obligat să muncească. E epileptic. Vorbește în somn, ceea ce îi înspăimântă pe colegii de celulă. Ei pălăvrăgesc ca să treacă timpul, nu să dezvăluie secrete, căci sub tortură nicunul nu garantezaă păstrarea acestora. Nu vor să-și spună adevăruri.</p><p style="background-color: white; border: 0px; font-family: Arial; font-size: 14px; margin: 0px 0px 20px; padding: 0px; vertical-align: baseline;">Pentru frizer, care îl citise pe Dostoievski cu subteranele personajelor lui, doar adevărul are relevanță. Mizează pe puterea adevărurilor din povești: „tot ce povestesc sunt adevăruri pe care nu vor să le audă despre ei înșiși. În viața asta omul se teme cel mai mult de el însuși […]. Voi povesti totul despre mine și îi voi face să se confrunte cu acea parte din ei pe care nu vor să o vadă”. Povestea este pentru frizer o oglindă în care ceilalți își văd abisurile, adevărul neacceptat. Îi privește pe ceilalți cu suspiciune. Crede că omul nu are altă insulă în afară de el însuși. El e mereu într-o fântână, ceilalți în afara ei. Îi acuză că nu sunt în stare să se cunoască pe ei înșiși și să se confrunte. Se izolează de ei mai ales prin somn și tăcere, dar nu renunță la povești.</p><p style="background-color: white; border: 0px; font-family: Arial; font-size: 14px; margin: 0px 0px 20px; padding: 0px; vertical-align: baseline;">Uimește în roman capacitatea bătrânului țăran de a trăi ficțiunea ca realitate. Din momentul în care se trezește în celulă, acest loc devine un dublu al Istanbului. Aici fumează și bea ceai în timp ce spune sau ascultă povești. Dar tocmai poveștile sunt reale în irealitatea lor. Ceaiul și ceștile nu. Nici țigările, nici scrumiera. Dar gesturile și atmosfera creată – da. Așa și aburii, și zahărul. Și grija ca clinchetul linguriței imaginare lovite de pahar să nu ajungă la urechile gardienilor. Dar zâmbetele născute astfel sunt și ele reale. Bătrânul trăiește aievea ce gândește: „Fără să simtă nevoia să iasă afară, aducea lumea înăuntru, reușind o transcedere și a spațiului și a timpului. Această celulă era Istanbulul și fumul de țigară îi învăluia fiecare colț”.</p><p style="background-color: white; border: 0px; font-family: Arial; font-size: 14px; margin: 0px 0px 20px; padding: 0px; vertical-align: baseline;">Dacă inițial locul pare să domine timpul (toate personajele sunt preocupate de dimensiunea timpului), acesta capătă o altă adâncime și o altă greutate numai atunci când oamenii își împreună poveștile.</p><p style="background-color: white; border: 0px; font-family: Arial; font-size: 14px; margin: 0px 0px 20px; padding: 0px; vertical-align: baseline;">„Am început din nou să râdem. Omul când e beat și când râde uită de viitor, nu-i mai pasă de viață. Așa cum timpul încremenește când suferi, așa se oprește și când râzi”.</p><p style="background-color: white; border: 0px; font-family: Arial; font-size: 14px; margin: 0px 0px 20px; padding: 0px; vertical-align: baseline;">„În timp ce noi vorbeam, noaptea dintre cuvinte și flori s-a scurs ca apa dintr-o sticlă crăpată”.</p><p style="background-color: white; border: 0px; font-family: Arial; font-size: 14px; margin: 0px 0px 20px; padding: 0px; vertical-align: baseline;"> </p><p style="background-color: white; border: 0px; font-family: Arial; font-size: 14px; margin: 0px 0px 20px; padding: 0px; vertical-align: baseline;">Burhan Sönmez, <em style="border: 0px; margin: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;">Istanbul Istanbul</em>, traducere din limba turcă de Leila Ünal, Polirom, 2016</p><p style="background-color: white; border: 0px; font-family: Arial; font-size: 14px; margin: 0px 0px 20px; padding: 0px; vertical-align: baseline;"><br /></p><p><a href="https://www.bookaholic.ro/puterea-povestilor-din-povestea-unui-oras-istanbul-istanbul-de-burhan-sonmez.html">https://www.bookaholic.ro/puterea-povestilor-din-povestea-unui-oras-istanbul-istanbul-de-burhan-sonmez.html</a><br /></p><p> </p><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: left;"><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: center;"></blockquote></blockquote><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: left;"><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: center;"></blockquote></blockquote><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: left;"><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: center;"></blockquote></blockquote><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: left;"><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: center;"></blockquote></blockquote><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: left;"><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: center;"></blockquote></blockquote><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: left;"><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: center;"></blockquote></blockquote>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-25268568017010281992023-10-27T12:45:00.000+03:002023-10-27T12:45:02.338+03:00Tehnologia – un atac la adresa empatiei<p><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEh2xbhBt6iiuVhK1-nwfetVhf0vC8JnsbPFRxhHDPK3GBlHz5ggNx9zCV1RKLJuUnOBkfYhUYRiBa8pGDzQEr1Q1Ic8yAjafrbFSNwQxzHpmXIyETdl1I-_MI2MzTY0wzTbyCuz07wxt3cJnVFSZj1Cak8LSpgE7DnnJr4BhNkQ10koTtIfWI4CIoM_xYJ6" style="clear: left; float: left; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img alt="" data-original-height="1231" data-original-width="800" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEh2xbhBt6iiuVhK1-nwfetVhf0vC8JnsbPFRxhHDPK3GBlHz5ggNx9zCV1RKLJuUnOBkfYhUYRiBa8pGDzQEr1Q1Ic8yAjafrbFSNwQxzHpmXIyETdl1I-_MI2MzTY0wzTbyCuz07wxt3cJnVFSZj1Cak8LSpgE7DnnJr4BhNkQ10koTtIfWI4CIoM_xYJ6" width="156" /></a></p><p><span style="box-sizing: border-box; font-size: 14px;"><span style="color: #414142; font-family: open sans;"><a href="https://www.observatorcultural.ro/articol/tehnologia-un-atac-la-adresa-empatiei/">https://www.observatorcultural.ro/articol/tehnologia-un-atac-la-adresa-empatiei/</a><br /></span></span></p><p><br /></p><p><span style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Sherry Turkle</span><i style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;"> </i></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><i style="box-sizing: border-box;">Redescoperirea conversației. Puterea dialogului în epoca digitală</i></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Traducere de Teodora Maftei, Editura Humanitas, 2023, 472 p.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"> </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Sherry Turkle, psiholog clinician și specialistă în domeniul tehnologiei informației și comunicării, cercetează relația omului cu tehnologia încă din anii ʼ70. A publicat numeroase studii despre schimbările pe care le aduce lumea digitală în comportamentul oamenilor și a analizat mai ales felul în care tehnologia ne modelează conștiința de sine și interacțiunea cu ceilalți.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">În </span><i style="box-sizing: border-box;">Redescoperirea conversației. Puterea dialogului în epoca digitală</i><span style="box-sizing: border-box;">, Sherry Turkle abordează o parte dintre problemele pe care ni le-a adus comunicarea tehnologizată, una dintre cele mai grave fiind reducerea drastică a comunicării față în față. Consecințele sînt multiple, atît pe termen scurt, dar mai ales privind către generațiile viitoare. Acest tip de dialog este considerat de autoare „lucrul cel mai uman pe care îl facem“, căci „atunci cînd sîntem prezenți trup și suflet unul pentru celălalt, învățăm să ne ascultăm. Așa ne dezvoltăm capacitatea de empatie. Așa trăim bucuria de a fi auziți și înțeleși. Comunicarea contribuie la practica autoreflecției, adică a conversațiilor cu noi înșine, care reprezintă fundamentul dezvoltării timpurii“. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Dacă nu am simțit deja pe propria piele, constatările venite din vasta experiență în cercetare a autoarei ne conving că discuțiile față în față sînt esențiale pentru relațiile interpersonale, pentru creativitate, dar și pentru capacitatea noastră de a empatiza. Volumul nu semnalează doar o problemă, ci ne propune să ne analizăm obiceiurile pentru a putea schimba, în timp util, ceea ce deja ne afectează umanitatea. Vestea bună este aceea că, și în această situație, învățul are și dezvăț.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Viețuind în lumea virtuală, ocolim conversația, ne ascundem unii de alții, chiar dacă sîntem mereu „conectați“ sau tocmai din această cauză. Lumea virtuală se dovedește o lume a disimulării, căci acolo ne prezentăm cum am dori să fim, iar trimiterea mesajelor este o fugă de conversație, cel puțin de acea conversație deschisă și spontană care ne permite să trăim prezentul din plin și să fim vulnerabili, acea conversație prin care empatia și intimitatea se pot manifesta. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">„Tehnologia este implicată într-un atac asupra empatiei“, afirmă Sherry Turkle, căci ne afectează competențele de relaționare. Lumea virtuală este o lume a comodității, atîta timp cît computerul nu are pretențiile pe care le are omul. Trăind cu ochii în ecrane, nu mai sîntem capabili să menținem contactul vizual în fața unui om cu care vorbim, nu mai sîntem atenți la nevoile celuilalt, la sentimentele lui, nu mai știm să ascultăm și să fim cu adevărat atenți. Ne verificăm mereu telefoanele, chiar și cînd stăm seara la masă cu persoana iubită sau ne plimbăm cu copiii prin parc. Si astfel, fără să mai conștientizăm, punem distanță acolo unde ar fi bine să fie apropiere. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Sherry Turkle ne atrage atenția că a fi mereu conectat înseamnă a refuza singurătatea care ne permite să purtăm un dialog lăuntric, să ne acordăm atenție și să ne cunoaștem, să ne consolidăm stima de sine, să ne simțim bine cu noi înșine și apoi cu ceilalți (nu mai putem aștepta la semafor sau la coadă la magazin fără să punem mîna pe telefon, de exemplu). Avem senzația că tehnologia ne rezolvă problema singurătății, însă, paradoxal, ne răpește tocmai acea singurătate productivă și ne oferă simulacre de conexiuni. Dacă nu putem sta singuri, devenim mai singuratici. Nu mai suportăm „timpul mort“ și punem automat mîna pe telefon, numai că, de multe ori, atunci cînd șovăim, cînd amuțim, ne arătăm adevărata față unii altora și nouă înșine. Sîntem autentici și umani. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Mesajele pe care le primim și le trimitem neîncetat pot fi eficiente sau amuzante, dar înseamnă comoditate, fuga de spontaneitate, iluzia că avem control și că ne gestionăm mai bine timpul singuri, dar mai ales distragerea atenției. Iar dacă atenția și concentrarea ne sînt pulverizate de ecrane, nu mai sîntem în stare să ne acordăm atenție nouă înșine și nici celuilalt. În plus, ne pierdem încrederea în ceea ce avem de oferit unul altuia. În timp ce conversația față în față, nebruiată de dispozitive electronice, ne oferă șansa de introspecție și empatie.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Autoarea insistă pe fețele înșelătoare ale ideii de progres. Se poate spune că tehnologia face dovada progresului nostru. Ajungem mai ușor la informații, setăm preferințe și primim neîncetat notificări despre cărți, călătorii, mîncăruri, rîdem pe grupurile de prieteni de fel și fel de glume. Doar că aceste „notificări“ ale intimității ne îndepărtează de intimitatea însăși. Asaltați de notificări, nemaiputînd să luăm cina în familie fără să fim întrerupți de telefoane, tînjim după atenție și afecțiune. Tehnologia ne fascinează, dar ne face să uităm ceea ce știm legat de viață, de relația cu noi înșine și cu ceilalți. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Potrivit cercetărilor, este esențial să ne simțim bine în propria piele pentru a putea fi fericiți, productivi și creativi. Însă rețelele de socializare ne încurajează să ne arătăm invulnerabili și astfel resimțim tensiunea de a fi prinși între dorința naturală de a ne manifesta eul autentic și presiunea de a ne arăta în mediul online în cea mai bună formă a noastră. O consecință imediată o reprezintă depresiile și anxietatea socială. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Deficitul empatic este o problemă, dar una care are o soluție la îndemînă. </span><i style="box-sizing: border-box;">Redescoperirea conversației. Puterea dialogului în epoca digitală</i><span style="box-sizing: border-box;"> nu este o pledoarie împotriva tehnologiei, ci una în favoarea conversației. Revendicarea conversației începe cu recunoașterea faptului că vorbitul și ascultatul cu mare atenție reprezintă niște abilități, deci pot fi deprinse. E nevoie doar de conștientizare și de exercițiu. Dacă ne vom face timp pentru conversație, ne vom regăsi pe noi înșine și unii pe alții, putînd astfel consolida ceea ce ne face umani. „Conversația vindecă“, afirmă fără rezerve Sherry Turkle. </span></p>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-40149531217659777502023-10-26T18:45:00.002+03:002023-10-26T18:45:19.464+03:00 Anatomia puterii de pe maidanul rusesc<p> </p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUnOhyphenhyphen6_gGx0_4zl4raIpmb8SXJB1ZgVL-rsO0JWKCQYSt_tVDxEF5sQVqxVtElimMQ13PNnkDucbid27exslJufmYGC-oQ5ddN6HFc-IS_hQPN__Y1BeT1DBHcO0fyrCK1cDnD4VnXC22uh_WHGGxQv07_BfsvyUQJ1jhaw1G6Sko0VGBOH7I5Fda8JjY/s943/Giuliano-da-Empoli-coperta.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="943" data-original-width="613" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUnOhyphenhyphen6_gGx0_4zl4raIpmb8SXJB1ZgVL-rsO0JWKCQYSt_tVDxEF5sQVqxVtElimMQ13PNnkDucbid27exslJufmYGC-oQ5ddN6HFc-IS_hQPN__Y1BeT1DBHcO0fyrCK1cDnD4VnXC22uh_WHGGxQv07_BfsvyUQJ1jhaw1G6Sko0VGBOH7I5Fda8JjY/s320/Giuliano-da-Empoli-coperta.jpg" width="208" /></a></div><br /><a href="https://www.revistatomis.ro/2023/05/06/anatomia-puterii-de-pe-maidanul-rusesc/">https://www.revistatomis.ro/2023/05/06/anatomia-puterii-de-pe-maidanul-rusesc/</a><br /><p></p><p><em style="box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px;">Magul de la Kremlin</em><span style="background-color: white; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px;">, romanul scris în pandemie de către francezul cu origini italo-elvețiene Giuliano da Empoli, este una dintre cele mai citite și mai apreciate cărți din ultima vreme, primind în octombrie 2022 Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze. Apărut în Franța în 2022, la noi a fost tradus la începutul acestui an de către Bogdan Ghiu, pentru Editura Humanitas Fiction. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;">Cartea este o incursiune în viața politică a Rusiei din ultimii douăzeci de ani, mai exact de la declinul lui Boris Elțîn până la războiul din Ucraina. Bazându-se pe o documentare temeinică, Giuliano da Empoli analizează, sub haina generos-fluidă a ficțiunii, mecanismele puterii politice instaurate de „țarul” Putin, cu ajutorul lui Vladislav Surkov. Devenit în roman Vadim Baranov, acesta preia din capitolul trei și rolul de personaj-narator care își spune povestea vieții, după ce părăsește Kremlinul. </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;">Baranov/Surkov este omul care i-a construit sistemul politic lui Putin, începând cu anul 2000 când a devenit primul director de campanie electorală a lui Putin și i-a rămas aproape cincisprezece ani, retragerea nefiind una ușoară. Nu provenea din mediile politice obișnuite, ci era autorul unor romane și al unor piese de teatru, fost producător de televiziune, regizor de teatru avangardist. Opunându-se oligarhilor, a acționat din umbră, iar aura sa de mister a hrănit legende în care e greu să se despartă apele adevărului de ale ficțiunii.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;">Giuliano da Empoli a vrut inițial să scrie un eseu sau o biografie, dar a considerat că doar un roman ar putea suprinde figura extraordinară a acestui personaj care a știut că puterea se bazează mai mult pe nebunie decât pe rațional. În plus, autorul face din Baranov un personaj care îmblânzește asprimea realității printr-o atitudine detașat-lucidă, prin ironia și prin alegoriile sale, prin bancuri, glume, dar și prin maniera în care trăiește o poveste de dragoste. Iar lectura, în ciuda subiectului, devine una plăcută, fiind și aceasta un soi de magie pe care o reușește de data aceasta da Empoli. </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;">Devenit personaj central în <em style="box-sizing: border-box;">Magul de la Kremlin</em>, Baranov se hotărăște într-o noapte să își spună povestea, o poveste axată pe „verticalitățile puterii” putiniste, pe dezvăluirea strategiilor de manipulare și de control pe care le-a regizat din spatele scenei politice, utilizând tehnicile din teatrul de avangardă. Astfel, uneori a fost suficient să pocnească din degete și să scoată ca din joben partide politice, conflicte sau personaje ce au dispărut la fel de misterios. Nu a mai creat ficțiune, ci realitate, o altă lume, o mitologie menită să raspundă nevoii de autoritate absolută a societății rusești care avea nevoie de restabilirea verticalității puterii într-un mod imediat și specific: cu fermitate. Baranov și Putin reprezintă mai ales întâlnirea dintre un regizor extrem de inteligent și un actor care știe să se pună pe el însuși în scenă, iar farmecul cărții este dat și de această strecurare, într-un cerc altfel închis, pe care o permite monologul lui Baranov.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;">Portretul dictatorului prin vocea strategului și aducerea la suprafață a mecanismelor de control oferă un tablou complex al puterii absolute, al democrației suverane, într-o viziune de stânga, bineînțeles. Privilegiile, banii, rolul oligarhilor, sclavia deghizată în libertate, corupția, brutalitatea, aroganța, violența, frica, forța imprevizibilului, pericolul monotoniei, răzbunarea la scară istorică, nevoia de autoritate, gestionarea fluxului de furie – sunt toate legate într-o proză scrisă cu o surprinzătoare lejeritate și cu umor, cu o acțiune care își fidelizează cititorul și cu personaje foarte bine individualizate, în special bunicul și tatăl naratorului (aristocratul nesupus și conformistul care se teme de biblioteca din pod a tatălui său).</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;"> Înainte de a-l introduce în scenă pe Putin și de a deconstrui lupta pentru putere ca proces sălbatic și fantezist, Baranov pregătește terenul și conturează contextul social și politic ce a facilitat preluarea puterii de către „țar”. Povestea bunicului, un aristocrat excentric ce s-a opus comunismului, și povestea tatălui – comunist zelos –, trăind mereu cu frica de a nu plăti păcatele bunicului răzvrătit, facilitează înțelegerea atitudinii lui Baranov, în mintea căruia vor răsuna toată viața multe dintre cuvintele bunicului său. </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;">Într-o lume a puterii masculine, Giuliano da Empoli strecoară și o prezență feminină, deloc obișnuită, care aduce cu ea și o poveste de dragoste, iar finalul romanului abordează, eseistic și alegoric, problema dezumanizării prin recrutarea oamenilor în rețeaua tehnologică, prin dispariția liberului-arbitru sub forța celui mai necruțător control pe care l-a cunoscut vreodată omul: mașina care veghează totul, un Dumnezeu care ia forma unui imens organism artificial, creat de om, în timp ce tehnica ia locul metafizicii.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;"><br /></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;"></p><p class="MsoNormal" style="tab-stops: 51.0pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Giuliano
da Empoli, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Magul de la Kremlin</i>,
Traducere din franceză și note de Bogdan Ghiu, Humanitas Fiction 2023<o:p></o:p></span></p><br /><p></p>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-166186516445147062023-10-24T18:54:00.001+03:002023-10-24T18:54:15.432+03:00Jack Kerouac și frumusețea mistică a lumii<div style="text-align: justify;"> <a href="https://www.revistatomis.ro/2023/06/14/jack-keroauc-si-frumusetea-mistica-a-lumii/">https://www.revistatomis.ro/2023/06/14/jack-keroauc-si-frumusetea-mistica-a-lumii/</a></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSi4TStRSh7KtTAVkKjJzu9nee_RLyqN5hClduodtcAHnal3CqGURCrbw-PpoqmPxJPahXvH-3gM3q8bBMrPl5sJ1lSfU26V91dP3Wc7McxjXxRmBhgC4MoBKD8am-2lE3HLyItg7sQWKNhyphenhyphenXtFs3v-zg0yxPGCtZMXRwNmNCJuH7FxJWtb9t05ER8i2jp/s800/jac.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="522" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSi4TStRSh7KtTAVkKjJzu9nee_RLyqN5hClduodtcAHnal3CqGURCrbw-PpoqmPxJPahXvH-3gM3q8bBMrPl5sJ1lSfU26V91dP3Wc7McxjXxRmBhgC4MoBKD8am-2lE3HLyItg7sQWKNhyphenhyphenXtFs3v-zg0yxPGCtZMXRwNmNCJuH7FxJWtb9t05ER8i2jp/s320/jac.jpg" width="209" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );">La optsprezece ani, Jack Kerouac a citit viața lui Jack London și a decis să fie și el un aventurier, un călător singuratic. Multe dintre textele sale au fost scrise pe drumuri, ca vagabond, lucrător feroviar, paznic de incendii, exilat în Mexic sau călător în Europa, „solitarul nebun” (cum îi plăcea să se considere) fiind convins că menirea sa pe pământ e să scrie și să propovăduiască bunătatea universală, ca formă a idealului de fraternitate omenească ce a influențat și gruparea Prometeicii, înfiinţată împreună cu alţi câţiva prieteni. </span></div><span style="background-color: white; color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );"><div style="text-align: justify;"><span style="color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );">Tinerii Prometeici și doreau închegarea ideii de fraternitate şi a ideii de artă ca mijloc de egalizare, luând astfel atitudine faţă de suferinţele americanilor prinşi sub tăvălugul războiului, al sărăciei şi al revoltelor politice. Căutările acestea se petreceau prin anii 1930-1940, când ideile lui Thomas Wolfe au avut un impact puternic asupra tinerilor ce pendulau între ideile comuniste, cu promisiunile lor adresate muncitorilor, şi Visul American alimentat de capitalism. Kerouac nu a devenit membru al vreunui partid, preocupările sale au vizat doar căutarea idealistă a adevărului, urmată de trista resemnare cu ideea că visele lor de dreptate sunt deluzorii, că potecile binelui şi ale răului nu pot fi controlate. Nici în lumea ideilor, şi cu atât mai puţin în lumea oamenilor. Mai târziu, apartenența la un grup va fi resimțită drept slăbiciune și Kerouac îi va acorda șanse doar individului, „omului din subterană”, călătorului singuratic. </span></div></span><span style="background-color: white; color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );"><div style="text-align: justify;"><span style="color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );">Ca și în volumele</span><span style="color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );"> </span><em style="box-sizing: border-box; color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );">Pe drum</em><span style="color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );"> </span><span style="color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );">și</span><span style="color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );"> </span><em style="box-sizing: border-box; color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );">Oceanul e fratele meu</em><span style="color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );">, tot pe drumuri ne poartă Jack Kerouac și în</span><span style="color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );"> </span><em style="box-sizing: border-box; color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );">Călătorul singuratic</em><span style="color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );"> </span><span style="color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );">(1960), tradus la Editura Polirom de Vlad Pojoga. Cartea este, în linii mari, o colecție de eseuri și note de jurnal care au ca temă comună călătoria și consemnează impresii din călătoriile lui Jack Kerouc în Statele Unite, Mexic, Maroc, Paris, Londra sau de pe Oceanele Atlantic și Pacific, străbătute pe vas. Locurile și oamenii întâlniți au o aură aparte, fiind însuflețiți de entuziamul și de simțul mirării ce nu îl părăsesc pe scriitor, indiferent dacă se află pe căi ferate, prin păduri, pe ape, în patul cu așternuturi proaspăt spălate din casa mamei sau hoinărește prin marile orașe. </span></div></span><span style="background-color: white; color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );"><div style="text-align: justify;"><span style="color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );">Kerouac a pendulat mereu între latura sa omenească și ipostaza solitarului meditativ, personalitatea lui divergentă găsindu-și liniștea în fața frumuseții vieții. Nota Kerouac pe o pagină de jurnal: „voi ţese toată pasiunea şi splendoarea vieţii, neliniştea şi tihna ei, febra şi plictiseala ei, dimineţile, amiezile şi nopţile de dorinţă, enervare, frică, triumf şi moarte”.</span></div></span><span style="background-color: white; color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );"><div style="text-align: justify;"><span style="color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );">Căutarea sensului şi a umanităţii, a aventurii care să-i ofere vieţii autenticitate reprezintă miza evadărilor sale rebele. O irepresibilă sete de a trăi viața cu intensitate, de a oferi un alt reper sinelui intelectual: „Munca la căile ferate, munca pe mare, misticismul, munca în munți, lascivitatea, solipsismul, indulgența de sine, luptele cu tauri, drogurile, bisericile, muzeele de artă, străzile orașelor, harababura vieții așa cum e trăită de un libertin independent, educat, fără un ban în buzunar, care o apucă în orice direcție. Orizontul și scopul său sunt pur și simplu poezia sau descrierea naturii”. Sau prinderea unor fragmente din filmul scrâșnitor al pământului, din densitatea poveștii lumii care ar fi „suficientă să înece Pacificul de tot atâtea ori de câte ai putea să culegi un grăunte de nisip din patul său nisipos”.</span></div></span><span style="background-color: white; color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );"><div style="text-align: justify;"><span style="color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );">Kerouac merge cinci mii de kilometri cu autobuzul pentru a urca la bordul unui vapor ca să călătorească în jurul lumii, gata să fie ajutor de bucătar sau spălător de vase, lucrează ca hamal la căile ferate, călătorește în vagonul de serviciu al trenului, el însuși fiind și frânar: „dar ridicam capul și nu era nimic de văzut în afară de sufletul meu injectat și de urmele vagi ale unei luni ireale strălucind peste o mare ireală și de strălucirea fugară a pietrelor din jurul căii ferate, șinele în lumina stelelor”. </span></div></span><span style="background-color: white; color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );"><div style="text-align: justify;"><span style="color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );">Îi place să treacă granița în Mexic, căci are senzația că s-a sustras tuturor constrângerilor: „Te simți de parcă tocmai te-ai fi întors de la slujba de duminică dimineața și-ți dai jos costumul și te strecori în salopeta ta moale, purtată, pufoasă, mișto, ca să te joci – te uiți împrejur și vezi fețe fericite zâmbind sau fețe întunecate, absorbite ale îndrăgostiților îngrijorați și ale taților și ale polițiștilor, auzi muzică de cantină dinspre părculețul plin de baloane și înghețată”. Aici adoră veselia atemporală a oamenilor care nu au de-a face cu mari probleme culturale și de civilizație. Își rulează țigări groase cu marijuana și fumează printre cactușii din spatele micilor stații de tren din deșert ori călătorește în autobuze vechi, cu bănci de lemn, în care pasageri cu pălării de paie urcau cu capre, porci sau găini.</span></div></span><span style="background-color: white; color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );"><div style="text-align: justify;"><span style="color: var( --e-global-color-text ); font-family: var( --e-global-typography-text-font-family ), Sans-serif; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight );"> În ultima zi din Mexic, când iese dintr-o bisericuță, i se relevă secretul fericirii: „În stradă totul e din nou perfect, lumea e impregnată tot timpul de trandafirii fericirii, dar nici unul dintre noi nu știe asta. Fericirea presupune să-ți dai seama că totul e un mare vis ciudat”. Însemnările sale de călătorie sunt și o proză spontană, nu doar o dovadă că a avut un incredibil simț al locurilor prin care a trecut, ci și o demonstrație a poeziei organice din viața și din scrisul său, a ritmului său strălucitor, a intimității tonului și, de data aceasta, a capacității adesea mistice de a celebra frumusețea lumii.</span></div><div style="text-align: justify;"><p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"> </span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Jack
Kerouac, <i>Călătorul singuratic</i>,
Traducere din limba engleză de Vlad Pojoga, Polirom, 2023<o:p></o:p></span></p></div></span><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: left;"><section class="elementor-section elementor-top-section elementor-element elementor-element-f9d30de elementor-section-boxed elementor-section-height-default elementor-section-height-default" data-element_type="section" data-id="f9d30de" data-settings="{"background_background":"classic"}" style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: -apple-system, BlinkMacSystemFont, "Segoe UI", Roboto, "Helvetica Neue", Arial, "Noto Sans", sans-serif, "Apple Color Emoji", "Segoe UI Emoji", "Segoe UI Symbol", "Noto Color Emoji"; position: relative; transition: background 0.3s ease 0s, border 0.3s ease 0s, border-radius 0.3s ease 0s, box-shadow 0.3s ease 0s;"><div class="elementor-container elementor-column-gap-default" style="box-sizing: border-box; display: flex; margin-left: auto; margin-right: auto; max-width: 920px; position: relative;"><div class="elementor-column elementor-col-100 elementor-top-column elementor-element elementor-element-4d77d89" data-element_type="column" data-id="4d77d89" style="box-sizing: border-box; display: flex; min-height: 1px; position: relative; width: 920px;"><div class="elementor-widget-wrap elementor-element-populated" style="align-content: flex-start; box-sizing: border-box; display: flex; flex-wrap: wrap; padding: 10px; position: relative; text-align: left; width: 920px;"></div></div></div></section></blockquote><section class="elementor-section elementor-top-section elementor-element elementor-element-c460f99 elementor-section-boxed elementor-section-height-default elementor-section-height-default" data-element_type="section" data-id="c460f99" data-settings="{"background_background":"gradient"}" style="background-color: white; background-image: linear-gradient(180deg, var( --e-global-color-b964adf ) 0%, var( --e-global-color-981605c ) 100%); border-color: var( --e-global-color-7e599c5 ); border-style: solid; border-width: 0px 0px 1px; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: -apple-system, BlinkMacSystemFont, "Segoe UI", Roboto, "Helvetica Neue", Arial, "Noto Sans", sans-serif, "Apple Color Emoji", "Segoe UI Emoji", "Segoe UI Symbol", "Noto Color Emoji"; position: relative; transition: background 0.3s ease 0s, border 0.3s ease 0s, border-radius 0.3s ease 0s, box-shadow 0.3s ease 0s;"><div class="elementor-container elementor-column-gap-default" style="box-sizing: border-box; display: flex; margin-left: auto; margin-right: auto; max-width: 768px; position: relative;"><div class="elementor-column elementor-col-100 elementor-top-column elementor-element elementor-element-b40af8d" data-element_type="column" data-id="b40af8d" style="box-sizing: border-box; display: flex; min-height: 1px; position: relative; width: 768px;"><div class="elementor-widget-wrap elementor-element-populated" style="align-content: flex-start; box-sizing: border-box; display: flex; flex-wrap: wrap; padding: 10px; position: relative; text-align: left; width: 768px;"><div class="elementor-element elementor-element-8ed2ca3 elementor-widget elementor-widget-spacer" data-element_type="widget" data-id="8ed2ca3" data-widget_type="spacer.default" style="box-sizing: border-box; position: relative; width: 748px;"><div class="elementor-widget-container" style="box-sizing: border-box; transition: background 0.3s ease 0s, border 0.3s ease 0s, border-radius 0.3s ease 0s, box-shadow 0.3s ease 0s, -webkit-border-radius 0.3s ease 0s, -webkit-box-shadow 0.3s ease 0s;"><div class="elementor-spacer" style="box-sizing: border-box;"></div></div></div></div></div></div></section>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-10174540400685767902023-10-23T18:28:00.002+03:002023-10-23T18:28:35.287+03:00Un vânător de trecut față în față cu demența globală<p> </p><p><span style="background-color: white;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKB0P85RSd5R6X2BAGqXNV2AKMSejOuWk1rQoZEMGh6eAnvSmkI7guyOxczilu1AFHyup7kMy3TIn7D5YGYzEp4IqDxJ7xwcoc3F_wUAwfAvEO9NyAgD4kqQDjL4shV98sPQ5KdAQ3402MXJ8UgImrb7gjpB23M0oOyLHMxt2e5hge2riYGbKUq2-nw3T_/s476/refugiul-timpului-produs_galerie_mare.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="476" data-original-width="309" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKB0P85RSd5R6X2BAGqXNV2AKMSejOuWk1rQoZEMGh6eAnvSmkI7guyOxczilu1AFHyup7kMy3TIn7D5YGYzEp4IqDxJ7xwcoc3F_wUAwfAvEO9NyAgD4kqQDjL4shV98sPQ5KdAQ3402MXJ8UgImrb7gjpB23M0oOyLHMxt2e5hge2riYGbKUq2-nw3T_/s320/refugiul-timpului-produs_galerie_mare.jpg" width="208" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; text-align: center;"><a href="https://www.revistatomis.ro/2023/08/10/un-vanator-de-trecut-fata-in-fata-cu-dementa-globala/">https://www.revistatomis.ro/2023/08/10/un-vanator-de-trecut-fata-in-fata-cu-dementa-globala/</a><br /></div><br /><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Noto Serif", sans-serif;"><br /></span></div><div class="separator" style="clear: both; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; text-align: justify;"><span style="text-align: left;">Cel de-al treilea roman al scriitorului bulgar Gheorghi Gospodinov,</span><em style="background-color: transparent; box-sizing: border-box; text-align: left;"> Refugiul timpului </em><span style="text-align: left;">(Pandora M, 2023, traducere de Mariana Mangiulea Jatop), explorează tema memoriei, mai exact a pierderii memoriei individuale și colective. Tema se întâlnește tot mai des în literatura zilelor noastre, însă Gospodinov a abordat-o în mod ingenios și astfel a devenit câștigătorul de anul acesta al</span><span style="text-align: left;"> </span><em style="background-color: transparent; box-sizing: border-box; text-align: left;">The International Booker Prize</em><span style="text-align: left;">. Gospodinov a fost considerat de juriu „ca unul dintre scriitorii indispensabili ai timpurilor noastre și o voce majoră în literatura internațională”, fiind apreciat mai ales pentru echilibrul dintre destinele individuale și cele colective, dintre intim și universal. </span></div></div><p></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px; text-align: justify;"><em style="box-sizing: border-box;">Refugiul timpului</em> a fost catalogat drept un mare roman despre Europa, un continent care are nevoie de viitor, unde trecutul este reinventat și nostalgia este o otravă. Titlul face trimitere la nevoia omului de a se adăposti în fața haosului, în fața prezentului care se dovedește pentru mulți oameni o țară străină. Iar trecutul poate fi un astfel de adăpost, un spațiu sincronizat cu timpul lor interior, o peșteră de care oamenii au nevoie pentru a mai putea fi fericiți: „Un loc de adăpostit timpul și unde te poți adăposti de timpul de afară”. </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px; text-align: justify;">După cum declara într-un interviu, ideea acestei cărți s-a născut din sentimentul că ceva a mers prost în mecanismul timpului. Certitudinea dezintegrării lumii odată cu invadarea populismului ai cărui adepți vând un „trecut luminos”, spre deosebire de comuniștii care vindeau un „viitor luminos” l-a determinat pe scriitorul bulgar să răscolească trecutul, să scrie o poveste despre „referendumurile pe trecut”, ca revoltă față de lipsa de sens și de viitor, față de prezentul ce capătă tot mai adesea un aer apocaliptic. Gospodinov recurge adesea la intertextualitate, iar „ancorele” aruncate strâng semnificații mai ales din <em style="box-sizing: border-box;">Muntele vrăjit</em>, <em style="box-sizing: border-box;">Odiseea</em>, Borges, Sontag, Sfântul Augustin, Cioran sau T. S. Eliot.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px; text-align: justify;">Așa s-a născut personajul său, Gaustine, care inițial înființează clinici ale trecutului pentru oamenii care își pierd memoria. Apoi pentru oamenii care vor pur și simplu să evadeze din prezent. Doar că de la un act medical se ajunge la un program politic european, căci nu mai este vorba de a explora doar trecutul individual al pacienților, ci de a crea „referendumuri europene despre trecut”. Fiecare țară ajunge să organizeze referendum pentru a-și alege deceniul în care să se întoarcă. Este un bun pretext pentru ca scriitorul bulgar să reviziteze punctele esențiale din istoria locală a unor state precum Elveția, Germania, Bulgaria, Danemarca, România sau Austria și să le reamintească astfel cititorilor secvențe de istorie și de specific național, evidențiind motivele pentru care e dificil să faci o alegere. Fiecare deceniu are un dublu tăiș, haosul și pericolul pândesc pretutindeni și mulți cetățeni aleg altceva decât statul.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px; text-align: justify;">În <em style="box-sizing: border-box;">Refugiul timpului</em> se amestecă două voci, a lui Gaustine (o prescurtare a lui Garibaldi Augustin) și a naratorului, care se desfășoară în paralel, adesea împletindu-se. Naratorul este o voce enigmatică, pasiunea sa este de a străbate secole și țări pentru a aduna poveștile trecutului. La rândul său, Gaustine este un „vagabond în timp” care își îndepărtează viața de realitatea contemporană, citind știri vechi, purtând haine vechi zdrențuite și bântuind străzile pierdute ale secolului al XX-lea. E un om singur, anacronic și respinge apocalipsa funcționărească. </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px; text-align: justify;">Gaustine înființează o clinică pentru bolnavii de Alzheimer, oferindu-le acestora posibilitatea de a pătrunde în încăperi ce conțin obiecte din perioada cea mai frumoasă a vieții lor. Vânează trecutul și îl închide în camere. Clinica este structurată pe decenii și are spații ce recreează epocile trecute în detalii veridice, pentru a ajuta pacienții să-și păstreze amintirile, să se transporte înapoi în timp pentru a debloca ceea ce a mai rămas din amintirile lor care se estompează. Astfel, se recreează specificul deceniilor din secolul XX, se revizitează istoria cea mică, dar și cea mare. Experimentul se dovedește atât de reușit, încât ideea este preluată mult dincolo de zidurile spitalului, ajungându-se la orașe ale trecutului sau chiar țări ale trecutului. </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px; text-align: justify;">Cei doi se plimbă prin pasajele trecutului și strâng în clinici tone de cotidian, căci trecutul e mai mult decât un decor. Pentru a descuia memoria, e nevoie de chipuri, de obiecte uitate, de tăceri, de hituri, de tapete, de ziare, de meciuri, de reclame („deodată, reclamele au devenit adevăratele știri despre epoca respectivă. Poarta de intrare spre ea. Memoria vieții de zi cu zi, care se strică cel mai repede și prinde un strat de mucegai”), de calendare de perete, de aromele săpunurilor, de vârfurile ascuțite ale pantofilor pe atunci la modă, de actori, de program TV, de prețuri, de zvonuri, de mărci de țigări sau pur și simplu de cuvinte care deschid porți neașteptate către alte vremuri: „După mai mulți ani am înțeles că trecutul se ascunde cu precădere în două locuri – în după-amiezi (în felul în care pică lumina după orele prânzului) și în mirosuri. Acolo îmi puneam capcanele. […] Timpul nu își face cuib în extraordinar, el își caută un loc tăcut și liniștit. Dacă descoperi urme ale altui timp, aceasta se va întâmpla într-o după-amiază cu totul banală. O după-amiază în care nu a avut loc nimic special, nimic decât viața însăși”.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px; text-align: justify;">Cum se poate produce trecutul? Cel mai ușor prin povești și prin memoria mirosurilor pentru care nu există denumiri, care nu se lasă captate decât prin intermediul cuvintelor, prin descriere și comparare: mirosul de pâine prăjită, de asfalt, de ploaie, de cafea râșnită manual, de magazine, de nerăbdare, de bucurie. Doar că la nivel național, trecutul, prin activarea straturilor de memorie, nu este atât de luminos, ci mai degrabă un „monstru discret”, o cutie a Pandorei. Potopul trecutului se poate dovedi uneori mai distrugător decât prima dată, ca orice istorie care se repetă. </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: "Noto Serif", sans-serif; font-size: 16px; margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px; text-align: justify;">Gospodinov s-a jucat inteligent cu perspectivele individuale și naționale asupra trecutului, strecurând adesea remarci în care mustește umorul negru și ironia („Spre deosebire de țările scandinave, care nu se puteau decide pe care dintre perioadele fericite să o aleagă, România era zdruncinată de îndoieli, dar din motive contrare”) sau schimbând afirmații celebre: „Dumnezeu nu e mort. Dumnezeu a uitat. Dumnezeu e atins de demență. […] Uneori amestecă vremurile, încurcă amintirile, trecutul nu curge într-o singură direcție”.</p>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-524818171523392692023-06-14T10:22:00.000+03:002023-06-14T10:22:39.372+03:00Moartea unei lumi - Cormac McCarthy<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjq-PMC_vdXAAxlKFPH7TKNwgjOLqObSj6vyxf74PVmCzCNzuQLxlvqw0hzYplnZrPhDabGuv69vgQpnQtpjW1mSDzdo1ZhaB-7T4yYBcvHK9O7qoloBAT2ZY8md2GH_0T9MVrJm0ea9mj819PyP6cY8tger5K1SeEwh70Jnhp5Udx3lSI7qWmDuC7sAA/s1000/950374665-4.jpeg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="589" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjq-PMC_vdXAAxlKFPH7TKNwgjOLqObSj6vyxf74PVmCzCNzuQLxlvqw0hzYplnZrPhDabGuv69vgQpnQtpjW1mSDzdo1ZhaB-7T4yYBcvHK9O7qoloBAT2ZY8md2GH_0T9MVrJm0ea9mj819PyP6cY8tger5K1SeEwh70Jnhp5Udx3lSI7qWmDuC7sAA/s320/950374665-4.jpeg" width="188" /></a></div><br /><p>Pentru titlul romanului „Nu există țară pentru bătrâni“ (2005), Cormac McCarthy a preluat un vers din celebrul poem Sailing to Byzantium al lui Yeats, asa cum a făcut-o și Philip Roth pentru romanul Animal pe moarte, fragmente din același poem regăsindu-se și în romanul Dizgrație al lui Coetzee. Intertextualitatea nu este deloc întâmplătoare, căci atât Yeats, cât și McCarthy creează, apelând la viziuni total diferite, alegorii ale călătoriei sufletului omenesc prin lume și ale agoniei unei generații. Prin acest roman, Cormac McCarthy le-a oferit fraților Coen o materie primă excelentă pentru nu mai puțin celebrul film cu același nume, răsplătit în 2007 cu patru premii Oscar.</p><p>La o primă vedere, atât cartea, cât și filmul sunt receptate ca niște creații cu o intrigă din care tâșnește sângele traficanților de droguri, al șerifilor sau al altor victime aparent nevinovate. Protagoniști sunt șeriful Ed Tom Bell, veteran și fals erou de război, Anton Chigurt, un personaj întunecat, geniu al morții, „profet al nimicirii“, în urma căruia nu rămâne nimeni în viață și sudorul Llewelyn Moss, veteran al războiului din Vietnam care dă peste o mulțime de morți în deșert, dar și peste o valiză cu două milioane de dolari, care va aduce pe urmele sale două grupări criminale. </p><p>Desfășurarea evenimentelor este foarte alertă, cartea putând fi considerată la o lectură superficială, un western modern violent, o poveste palpitantă, terifiantă, de tip thriller. Însă autorul recurge în construcția cărții la două voci: una a naratorului impersonal care decupează scenele „vânătorii” și ni le prezintă sec, precis și o voce la persoana întâi, vocea șerifului care va întrerupe iureșul împușcăturilor și al morților, introducând astfel în roman și o fundamentală diferență între descrierea realității brute și interpretarea acesteia. Această voce a șerifului – total atipic, nu omorâse niciodată pe nimeni –, pare să plutească peste tot ce se întâmplă, este una profundă, reflexivă, contemplând și cugetând nu numai la evenimentele la care este mai mult martor decât actor principal, ci și la condiția umană surprinsă în tăvălugul așa-zisei evoluții. </p><p>Amărăciunea sa este întreținută de iluzoria evoluție/emancipare a lumii și de indiferența oamenilor. Spectacolul din paginile carții este al unei „lumi care se duce dracului“ cu fiecare zi ce se scurge prin fața noastră, ilustrativă fiind compararea unor chestionare completate în aceleași școli, la patruzeci de ani distanță. Fiind puși să răspundă la întrebarea ce viza cele mai mari probleme din școli, se observă că de la vorbitul în timpul orei, alergatul pe coridoare și mestecatul gumei în timpul orelor se ajunge nici mai mult, nici mai puțin, la viol, crimă, incendiu, sinucidere și droguri, fără ca oamenii să poată conștientiza gravitatea acestor diferențe.</p><p>Gândurile șerifului (multe dintre ele, din păcate, nu se regăsesc și în film) se distanțează de evenimentele rememorate, patrunzând în consistența internă a realității lumii aflate sub semnul iremediabilei descompuneri. El își arogă în acest roman rolul de a trăi în lumea pe care se străduiește să o înțeleagă și să o vegheze ca un simplu păzitor, regăsindu-se mai tot timpul la marginea evenimentelor, mereu surpins de acestea, dezamăgit în sine de propria-i lipsă de importanță.</p><p>Ca și călătorul lui Yeats, și Bell este un călător ce poartă cu sine și urmează o anumită viziune asupra vieții, resimțind dureros drumul omenirii nu spre un oraș al eternității, nu spre un paradis cu păsări de aur, cântând în copaci de aur, ci către ținuturi apocaliptice. Meditațiile sale sfredelesc neîncetat în această obsesivă natură a lumii lipsite de temelie și fără rânduială. </p><p>La un moment dat, lumea îi apare împărțită între tineri și bătrâni, el însuși se va simți un bătrân care nu-și mai găsește locul în noua lume. Este o figură trist-luminoasă, un om al vremurilor trecute, pentru care diferenta dintre bine și rău nu este relativă, capabil să privească lumea de la înalțimea necesară unui diagnostic tranșant: „La oamenii de-acum, dacă le explici ce-i bine și ce-i rău, s-ar putea să îți zâmbească. Dar eu n-am avut niciodată îndoieli cu lucruri din astea. Când îmi făceam gânduri legate de lucruri din astea“. Insensibilitatea oamenilor la invazia răului pe care îl poartă în ei și primejdia ideilor aparent progresiste ies mereu la suprafață, așa cum se vede și din acest dialog pe care șeriful îl are cu o distinsă doamnă: „Nu-mi place în ce direcție se îndreaptă țara asta. Eu vreau ca nepoata mea sa aibă voie să facă avort. Și-atuncea eu i-am zis, știi ce, doamnă, nu cred că dumneata îți faci griji pentru direcția în care se îndreaptă țara. După cum văd eu că merg lucrurile, nu-mi fac cine știe ce probleme că n-o să poată să facă avort, ci că o să aibă voie să te eutanasieze pe dumneata“. Senzația finală de înfrângere îi pare mai amară ca moartea, căci îi este aneantizată orice speranță, atâta timp cât, o dată cu lumea bâtrânilor, moare și amintirea acesteia, iar principiul său că totul poate fi înțeles, încetul cu încetul, se dovedește o iluzie.</p><p>Nu întâmplător, figura centrală, obsedantă pentru toți este Anton Chigurt (interpretat exceptional de Javier Bardem), o umbră aducătoare de moarte, ale cărei principii scapă înțelegerii celorlalți. El se află mereu cu un pas înaintea șerifului. De o răceală inumană, îi împușcă privindu-i în ochi pe toți cei care îl incomodează sau care îi văd fața în situații limită, arma sa preferată fiind una cu glonț captiv, asemănătoare cu cea folosită la uciderea vitelor. Logica sensului, atat de mult căutată de șerif, nu există în cazul lui Chigurt, care crede mai degrabă în fatalitatea destinului. Însă, pe cei doi tineri care îl ajută să scape după ce este rănit într-un banal accident de circulație, îi cruță. O umbră de umanitate pare să mai existe. Doar că îi plătește și le cere să uite că l-au văzut. De parcă ai putea uita că ai văzut moartea! Moartea propriei lumi…</p><p>Urmând această logică, în romanul Drumul lumea imaginată de McCarthy va fi una post-apocaliptică. Relația tată-fiu, introdusă încă din finalul romanului Nu există țară pentru bătrâni (când șeriful se reîntâlnește în vis cu tatăl său mort la o vârstă mai mică decât a lui, rolurile putând fi reversibile), devine esențială pentru supraviețuire, întrucât transmiterea valorilor de la o generație la alta pare a fi singura speranță pentru umanitate.</p><p><br /></p><p>Cormac McCarthy, <i>Nu există țară pentru bătrâni</i>, Traducere din limba engleză și note de Radu Pavel Gheo, Polirom </p><div><br /></div>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-52730173849459013902023-05-17T09:32:00.002+03:002023-05-17T09:32:30.378+03:00David Grossman - Sunt și copii în zigzag<p> </p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiwxqF2Em3r5QcAJWPU8VpO7U8-HnxcRfAeJ1BrfIX3a5Xp9wtd5ZQBON31YQmIcNFFSlKhLAnuaMvdc8_lA4GkqRFerMXuA5TU0aUq0DbGq8Up1WNVvjqD_RuQcTA-69c-1RNuY8YmdpovtpyUkvVjXZFdFp_Ke-oOzJHj70h5aazrRM6bW4ImiqbkAA" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="925" data-original-width="600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiwxqF2Em3r5QcAJWPU8VpO7U8-HnxcRfAeJ1BrfIX3a5Xp9wtd5ZQBON31YQmIcNFFSlKhLAnuaMvdc8_lA4GkqRFerMXuA5TU0aUq0DbGq8Up1WNVvjqD_RuQcTA-69c-1RNuY8YmdpovtpyUkvVjXZFdFp_Ke-oOzJHj70h5aazrRM6bW4ImiqbkAA" width="156" /></a></div><br /><br /><br /><p></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Lui David Grossman îi place mult
să povestească și să caute, să descopere prin poveștile sale sensul unor
existențe, să depășească îndoieli. Traume personale sau istorice, memoria,
identitatea, adolescența și autoprotecția<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>sunt teme centrale ale literaturii sale.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Sunt
și copii în zigzag</span></i><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"> a apărut în 1994, iar în 2022 a fost
tradus din limba ebraică, la Editura Polirom, de către Gheorghe Miletineanu.
Romanul nu se înscrie în categoria cărților întunecate cu care poate că David
Grossman i-a obișnuit pe mulți dintre cititori, ci este un roman picaresc, un
bildungsroman poznaș. Protagonistul este un băiat de aproape treisprezece ani care,
odată urcat într-un tren, iese din copilăria cuminte și are parte de fel și fel
de aventuri, menite să-l maturizeze.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Amnon Feuerberg (Nono) este un puști
care locuiește în Ierusalim cu tatăl său, Iacob. Mama nu și-o cunoscuse, căci
murise când era mic. Fusese crescut mai ales de secretara și totodată amanta
tatălui, care era detectiv. La sfârșitul anilor ʼ60, cu o săptămână înainte de <i style="mso-bidi-font-style: normal;">bar mitzvah</i>, Nono este urcat într-un
tren și trimis la Haifa, la unchiul său, un educator distins, pentru a primi de
la acesta niște lecții de înțelepciune, „un ceremonial al torturilor” în
viziunea copilului, pentru care metodele unchiului erau o veritabilă amenințare
de care și-ar fi dorit să scape cu orice preț, căci se simțea un deținut
transportat către „o intoxicație cu educație”. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Doar că trenul în care se urcă este altceva
decât pare, cu atât mai mult cu cât copilul are o fantezie exorbitantă. Își dă
seama că acea călătorie este de fapt o farsă pusă la cale de tatăl său și de
Gabi, scopul fiind ca el să învețe să-și asume responsabilitatea propriilor
fapte, așa cum tatăl și-o asumase odată cu nenorocirile abătute asupra
poporului evreu. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Odată cu plimbarea cu trenul, adolescentul are de
trecut un examen de istețime și de cutezanță, precum Harap-Alb. După ce citește
scrisoarea pregătită de cei doi adulți, trenul care scârțâia din toate
încheieturile se transformă într-un parc de distracții ambulant, iar băiatul
este convins că tot ce se întâmplă în acel tren era o pieasă de teatru, că toți
călătorii aveau un rol bine determinat, pe care îl interpretau doar pentru el.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Parola secretă cu care trebuia să dezlege
acțiuni era o întrebare: „Cine sunt eu?”. Îi e rușine să pună acea întrebare cu
glas tare, e prima dată când își pune această întrebare și prima dată când
realizează că răspunsurile e posibil să fie multe și diferite și că lucrurile
nu sunt de la sine înțelese, așa cum în mod greșit crezuse: „și deodată ceva s‑a
scufundat în mine, dintr‑odată am devenit greoi, lent și aproape că mi‑a pierit
tot cheful de aventura asta și în mine s‑a trezit o mică părere de rău, ce se
întâmpla cu mine, cine eram eu...”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Personajele întâlnite în tren îl
determină să plonjeze în amintiri și vise anterioare, să facă asociații pline
de revelații, intensificând nevoia de a ști cine este. Mai ales întâlnirea cu
Felix Glick, un hoț faimos la nivel internațional („Era milionar și risipise
milioane. Jefuise bănci din lumea întreagă. Trăsese pe sfoară guverne. Umilise
poliții. Avea un iaht. Și mii de iubite”), îi deschide lui Nono porți
trepidante către maturizare. Înclinația către gesturi extravagante și adesea
ilegale se îmbină cu tristețea care persistă în inima lui.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Umorul se simte încă din incipitul
romanului, când băiatul, urcat în tren, privește pe peron: „Un băiat stătea la
fereastră și se uita la bărbatul și la femeia care‑i făceau cu mâna de pe
peron. Bărbatul dădea dintr‑o singură mână, cu mișcări scurte și timide. Femeia
își flutura amândouă mâinile şi o batistă roșie uriașă. Bărbatul era tatăl
băiatului, iar femeia era Gabriela, adică Gabi. El purta uniformă de polițist,
fiindcă era polițist, ea purta o rochie neagră, fiindcă negrul subțiază. Și o
rochie cu dungi verticale subțiază. Dar cel mai tare subțiază, râdea Gabi,
să stai lângă cineva mai gras decât tine, însă așa om ea încă nu găsise”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Băiatul se străduiește să discearnă
între adevăr și înscenare, între realitate și povești inventate, între persoane și personaje. Alături de escrocul de origine română Felix, Nono are parte de
aventuri cum nu visase. Sub amenințarea armei, mecanicul îi permite să conducă locomotiva
trenului și „mi se părea că nu‑mi iese tocmai rău, tata se putea mândri cu
mine, eu conduceam, pur și simplu eu conduceam locomotiva aia, fiindcă nu mă
temusem, nu fugisem de pericol și eram atotputernic, fără limite, nesupus nici
unei legi, veşnic de‑acum încolo…”. Se plimbă cu cea mai frumosă mașină din
lume, mănâncă ananas și brânză dintr-o farfurie cu dunguliță de aur, fuge de
poliție.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Indiferent ce i se întâmplă, mintea
băiatului este plină de imaginea tatălui și de dorința ca acesta să se
mândrească cu puterea pe care o capătă fiul său de-a lungul aventurilor. De
asemenea, povestindu-i lui Felix viața sa, băiatul își lămurește relația cu
tatăl său și cu Gabi, dar și relația complicată dintre cei doi, felul aparte în
care îi iubea și lecțiile primite de la aceștia. Pe deasupra tuturor
amintirilor se așază un strat de tristețe, mai ales când copilul conștientizează
că escrocul Felix este primul om care îl ascultă cu adevărat.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><o:p> </o:p></span><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt; text-align: justify;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt; text-align: justify;">David Grossman, </span><i style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt; text-align: justify;">Sunt și copii în zigzag</i><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt; text-align: justify;">, Traducere din
limba ebraică de Gheorghe Miletineanu, Polirom 2022</span></p>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-63335803348980341912023-05-10T10:17:00.005+03:002023-05-10T10:17:54.059+03:00Din cauze naturale - Nina Lykke<p style="text-align: justify;"><span style="font-family: times;"><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><span> <span> </span></span></span></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: times;"><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><span><span></span></span></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: times;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjgDL1GNmoYGGKqtQGytsrZ28feyrStPzhSiZ52ZSC9aENimprwNxoJmPkkQbQcNfn2Ru7Kr2kim66x3Z_b7fsSNXFpSzUMvgsOQBEPHJCeKuVwZFINXR6KuL2VHI5HYdc62QAlMDb8D8I9VLH2LGiPqs3KBwByjNUMc0AZ9TwE5JYWhuaSHS-KWC3cpQ" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="960" data-original-width="1600" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjgDL1GNmoYGGKqtQGytsrZ28feyrStPzhSiZ52ZSC9aENimprwNxoJmPkkQbQcNfn2Ru7Kr2kim66x3Z_b7fsSNXFpSzUMvgsOQBEPHJCeKuVwZFINXR6KuL2VHI5HYdc62QAlMDb8D8I9VLH2LGiPqs3KBwByjNUMc0AZ9TwE5JYWhuaSHS-KWC3cpQ" width="320" /></a></span></div><span style="font-family: times;"><br /><br /></span><p></p><p style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; color: #050505; font-family: times; white-space: pre-wrap;"><span style="font-size: medium;">Nina Lykke este o scriitoare norvegiană, născută în 1965. A debutat în 2010, iar romanul recent tradus de Ivona Berceanu la Humanitas Fiction, <i>Din cauze </i></span></span><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><i><a style="color: #385898; cursor: pointer;" tabindex="-1"></a></i></span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><i>naturale</i>, i-a apărut în 2019. Romanul a luat premii importante în Norvegia, are drepturile de traducere vândute în peste 20 de țări, iar Teatrul Național din Oslo a pus în scenă o dramatizare a romanului. </span></span></p><div class="xdj266r x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="text-align: justify;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span> <span> </span></span>Personajul principal al romanului este Elin, o doctoriță de familie trecută de 50 de ani, căsătorită cu Axel, tot medic. Au două fete și după ce acestea își întemeiază propriile vieți, golul dintre cei doi soți se adâncește din perspectiva femeii care, frustrată din cauza lipsei de inițiativă din partea soțului și a senzației tot mai acute că nu este văzută, acceptă să aibă o aventură cu un fost iubit din tinerețe, bărbat care, la rândul său, trece printr-o criză a căsniciei. Reîntânirea celor doi se petrece prin intermediul rețelelor de socializare.</span></div><div dir="auto" style="text-align: justify;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span> <span> </span></span>În cazul lui Elin, criza relației se amestecă cu dependența de alcool și de seriale. Odată mutată în cabinet, îl are ca partener al discuțiilor imaginare pe Tore, scheletul din plastic, cel care îi pune în față o oglindă adesea neplăcută. Acesta este punctul în care începe romanul. </span></div><div dir="auto" style="text-align: justify;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span> <span> </span></span>Gândurile necenzurate ale femeii scot la iveală dedesubturi ale minții și ale sufletului omenesc, prinse între aparențe și realitatea abisală, inclusiv în ceea ce îi privește pe pacienții veniți în cabinet, adesea cu probleme imaginate sau cu dileme copilărești.</span></div><div dir="auto" style="text-align: justify;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span> <span> </span></span><i>Din cauze naturale</i> este un roman care abordează infidelitatea, destrămarea căsniciei la vârsta a doua, nevoia de a continua, dublul tăiș al aparențelor materiale și psihologice, drumul anevoios al (re)cunoașterii de sine. Cu toate astea, scriitoarei norvegiene i-a reușit o scriere incisivă și amuzantă, rapidă și simplă, o disecție lipsită de menajamente a iluziilor, a minciunilor pe care ni le spunem adesea, fără să mai conștientizăm cercul în care ne închidem.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="text-align: justify;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><span> </span>„O lume întreagă plină de întâmplări neobișnuite care nu suportă lumina zilei și care, cu toate acestea, se desfășoară în continuare, aproape cu regularitate, an după an, fără absolut nicio logică și fără vreun scop anume. Aceasta este o dimensiune ascunsă pentru majoritatea dintre noi, dar apoi, uneori, întrezărim crâmpeie din acest haos, în care vedem dorința ilicită și tot restul acestei lumi iraționale și misterioase. Și în noi înșine există frânturi din această lume, dar nu îndrăznim să recunoaștem și, prin urmare, le ascundem sub un strat gros de umor, mâncare, băutură, internet, sport, bani, curățenie, bunuri imobiliare, treburi casnice și o mie de alte distracții”.</span></div><div dir="auto" style="text-align: justify;"><span style="font-family: times; font-size: medium;"><br /></span></div><div dir="auto" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: large; text-indent: 35.45pt;"><span> </span>„Neliniştea şi nevrozele nu reprezintă excepţia sau boala, ci însăşi starea predominantă, deoarece dacă noi am fi avut o capacitate naturală, înnăscută de a trăi în armonie aici şi acum, atunci strămoşii noştri ar fi fost mâncați și distruși cu mult înainte să apuce să se tîrască afară din ocean. Ne aflăm aici pentru că provenim dintr-un şir infinit de nevrotici care nu s-au dat bătuţi, care, prin încercări, şi eşecuri, şi anxietate, și nopţi nedormite, au aflat în cele din urmă cum să-şi ajute copiii să supravietuiască şi cum să se apere de fiarele sălbatice. Nu suntem aici ca să ne distrăm, şi cei care nu au priceput treaba asta și au stat și-au trandavit, neatenți la primejdiile care îi pândesc şi nepregătiți pentru evitarea atacurilor sau accidentelor, au murit înainte să apuce să mai râdă sau să se reproducă. Suntem aici astăzi pentru că strămoşii noştri au reușit să se reproducă înainte de-a fi uciși sau de a muri de foame, iar ei au reușit asta pentru că au fost mai iscusiți în identificarea animalului sălbatic care îi pândea în iarbă, decât în a se bucura de florile frumoase care se găseau pretutindeni, în aceeaşi iarbă. Noi ne tragem din acei nevrotici care erau în stare de alertă și lor trebuie să le mulțumim pentru existența noastră”.</span></div><div dir="auto" style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">
</span><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-size: medium;">Nina Lykke, <i>Din cauze naturale</i>, Traducere din norvegiană de <span style="font-family: times;">Ivona Berceanu, Humanitas Fiction, 2023</span></span></p>
</div></div>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-65142427233079930882023-05-09T10:35:00.001+03:002023-05-09T10:39:33.730+03:00Călătorie pe firul morții. Andrew Doig - Trupul nostru muritor<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKg8ZC4LSjW6jxL4p6jAJFL0PL8WqSlx9kNKO9UpW3onbhBQhWw8H4SlyDeWBykiKBItTVo7NXmQyGfRdU9Mj-I6h0Ijz-wTZWOf41OhrkgQj3kCHvNfEAtmoRFZFmpd8oTEjGZ8mvRNPuCwO3A7f5OwsIQy4-pjy471UwqxvAkbxC3w_smvEGLvKFKQ/s2048/cop%20trupul.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1350" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKg8ZC4LSjW6jxL4p6jAJFL0PL8WqSlx9kNKO9UpW3onbhBQhWw8H4SlyDeWBykiKBItTVo7NXmQyGfRdU9Mj-I6h0Ijz-wTZWOf41OhrkgQj3kCHvNfEAtmoRFZFmpd8oTEjGZ8mvRNPuCwO3A7f5OwsIQy4-pjy471UwqxvAkbxC3w_smvEGLvKFKQ/s320/cop%20trupul.jpg" width="211" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">În <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Trupul
nostru muritor. O istorie universală a morții</i>, Andrew Doig - profesor de
biochimie la Universitatea Manchester - face un inventar al cauzelor morții și
al încercărilor oamenilor de a i se opune, de la ciuma neagră până în zilele
noastre. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Departe de a fi o lectură deprimantă, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Trupul nostru muritor</i> este o carte
optimistă despre moarte, căci creșterea speranței de viață este de netăgăduit:
de la treizeci de ani în Antichitate și Evul Mediu la peste optzeci de ani în
cele mai sănătoase și mai bogate țări din zilele noastre.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Perspectiva
pe termen lung este una liniștitoare, iar cartea este și o istorie pe alocuri
amuzantă a ingeniozității umane a cărei măsură este moartea. După aproape patru
decenii de cercetare, Andrew Doig a știut să facă accesibil întunecatul subiect
oricărui cititor. Vastele sale cunoștințe în domeniul geneticii sunt
sintetizate inteligent și expuse cu claritate, fiind presărate cu detalii
picante și cu insolite istorii individuale. La intersecțiile dintre istoria
mare și biologie, autorul ne explică felul în care trecutul colectiv ne
detemină viitorul individual, istoria morții devenind o istorie a vieții, a
speranței de viață, a medicinei, a progresului lent pe care l-a făcut
umanitatea în descoperirea cauzelor răspândirii bolilor, a măsurilor de
igienă și a vaccinurilor care le pot preveni.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">De la cei patru cavaleri ai apocalipsei
medievale – Ciuma, Foametea, Războiul, împreună cu Moartea însăși – până la cei
patru cavaleri ai zilelor noastre – insuficiența cardiacă, atacul cerebral,
cancerul și demența -, cartea spune povestea schimbării cauzelor din care murim.
Uneori, aceste transformări sunt paradoxale, dacă stâm să ne gândim, de
exemplu, că în trecut se murea de foame, iar acum se moare de suprabundență
alimentară.</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Trupul nostru muritor</i>
este un studiu complex al manierei în care felul nostru de a trăi determină
felul nostru de a muri.</span> <span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Povestea modului în care murim este, în
viziunea lui Andrew Doig, profund legată de știință, tehnologie, economie,
sănătate globală, sociologie și comportament uman. Dar mai ales de nivelul de
trai, banii și stresul psihologic implicat de lipsa acestora slăbind sistemul
imunitar și determinînd comportamente periculoase pentru sănătate. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;"><span style="mso-spacerun: yes;"> Explorând biologia fascinantă a mortalității omenești, Andrew Doig ne convinge că moartea ne poate învăța multe despre viață. </span><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;"><span style="mso-spacerun: yes;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Andrew Doig, <i>Trupul nostru muritor. O istorie universală a morții</i>, Traducere din limba engleză de Ruxandra Câmpeanu, Polirom 2023</span></p>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-26650701889746263702023-05-09T10:08:00.004+03:002023-05-09T10:09:22.777+03:00Viața privită cu inimă de copil. Paul Țanicui - Căderea<p> </p><p><span style="box-sizing: border-box;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgb78kYVwp6FhjqzbjVYLH-brz7Z4KyeYQ_mi2C8fmR0xmS-a5yDajl6NxgzrxgwmiK6JEC-YmJFv7XaG2w_LrGBvvg5S2qfoSN7GJfTHmpfQQpefTUFLvBLx0yhbNSOPqUqdnw9UeJwQslceH_SEUw-5CLuql_5P1mDSG9YlT1QsIKQjaOWiSe0Mpx_w/s2015/coperta%20tanicui.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2015" data-original-width="1043" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgb78kYVwp6FhjqzbjVYLH-brz7Z4KyeYQ_mi2C8fmR0xmS-a5yDajl6NxgzrxgwmiK6JEC-YmJFv7XaG2w_LrGBvvg5S2qfoSN7GJfTHmpfQQpefTUFLvBLx0yhbNSOPqUqdnw9UeJwQslceH_SEUw-5CLuql_5P1mDSG9YlT1QsIKQjaOWiSe0Mpx_w/s320/coperta%20tanicui.jpg" width="166" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://www.observatorcultural.ro/articol/viata-privita-cu-inima-de-copil/">https://www.observatorcultural.ro/articol/viata-privita-cu-inima-de-copil/</a><br /></div></div><div class="separator" style="clear: both; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; text-align: center;"><span style="box-sizing: border-box; text-align: left;"><br /></span></div><div class="separator" style="clear: both; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; text-align: justify;"><span style="box-sizing: border-box; text-align: left;">Cu literatura lui Paul Țanicui m-am întîlnit cu cîțiva ani în urmă, cînd am citit </span><i style="box-sizing: border-box; text-align: left;">Quimera </i><span style="box-sizing: border-box; text-align: left;">(Editura Humanitas, 2015), un roman insolit, ce nu avea mai nimic în comun cu literatura română a vremii, amintindu-mi, din anumite puncte de vedere, de lumea plină de fantezie a lui Ștefan Agopian din </span><i style="box-sizing: border-box; text-align: left;">Manualul întîmplărilor</i><span style="box-sizing: border-box; text-align: left;">. Odată cu </span><i style="box-sizing: border-box; text-align: left;">Quimera</i><span style="box-sizing: border-box; text-align: left;">, Paul Țanicui mi s-a dezvăluit drept unul dintre cei mai fermecători și poznași inventatori de lumi și de stări din literatura română. Scriitorul a trăit intens fel și fel de experiențe existențiale – printre altele, a vîndut cîrnați italienești, a săpat fîntîni în fosta Iugoslavie, a fost topitor de plumb într-un atelier de vitralii, a făcut publicitate, a scris scenarii, a lucrat în televiziune, a fost producător al proiectului muzical Shukar Collective. O existență atipică și o literatură pe măsură.</span></div><p></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"><i style="box-sizing: border-box;">Căderea, </i><span style="box-sizing: border-box;">noul roman publicat la Editura Polirom în 2022</span><i style="box-sizing: border-box;">,</i><span style="box-sizing: border-box;"> mi-a confirmat că Paul Țanicui este un scriitor subtil, a cărui literatură se citește pe de o parte cu plăcere, pe de altă parte fără să poți aluneca pe suprafațele ei. Subtilitate, profunzime, viziune, construcție impecabilă – acestea ar fi, din punctul meu de vedere, calitățile scrisului său, pe care în romanul </span><i style="box-sizing: border-box;">Căderea</i><span style="box-sizing: border-box;"> le duce pe o treaptă superioară. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"><i style="box-sizing: border-box;">Căderea</i><span style="box-sizing: border-box;"> este un roman multistratificat, cu numeroase nivele de semnificație, cu sensuri și revelații ce cresc în cercuri ori din spirala celor văzute ori nevăzute. Cum Paul Țanicui este și scenarist și regizor, în roman există un scenariu de fond realist, legat de aceste experiențe ale autorului, adesea fiind adusă în discuție opoziția dintre ecran și viața adevărată, dintre vanitatea ori iluzia cinemtografiei și respectul pentru viața care înseamnă „să te </span><i style="box-sizing: border-box;">apropii</i><span style="box-sizing: border-box;"> fără să distrugi“, să ieși la lumină. Aceasta va fi și experiența fundamentală trăită de protagonistul romanului, ieșirea din superficial și pătrunderea în esența vieții, grație unei iubiri cum nu știuse că poate exista. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"><span style="box-sizing: border-box;">Un regizor american, Martin Page, ajunge la filmări în Transilvania și se îndrăgostește de fiica producătorului local, Ana-Maria, care e licențiată în arhitectură, dar lucrează tot în domeniul cinematografiei. Spre surprinderea tuturor, se căsătoresc foarte repede, iar în luna de miere merg nu într-o destinație exotică, ci în locul preferat al tinerei, Valea Dejani, din Brașov, un ținut ferit de rutina distrugătoare a civilizației. În timpul unei plimbări, Ana-Maria dispare în mod misterios și începe căutarea sa, suspect fiind chiar Martin.</span> <span style="box-sizing: border-box;">De la nuntă se trece la o secție de poliție, dar una care are tavanul ca cerul. De la secția de poliție, odată cu reconstituirea întîmplărilor, ajungem în Valea Dejani, unde există o stîncă ce seamănă cu Masa Tăcerii și care vibrează miraculos. Cei doi sînt încercați de senzații stranii – gesturile se completează, iar senzațiile de plutire, de pace ireală sau de potrivire perfectă sînt izbitoare. Jurnalul fetei dispărute ne dezvăluie preocuparea acesteia pentru mistica ebraică și îl vedem pe Martin luptîndu-se cu specificul național al românilor pentru a ridica acea casă revelată tinerei, în vis, de către un înger și desenată de Ana-Maria în jurnalul său. Este locul magic unde cei doi urmează să se reîntîlnească, dincolo de timp și de spațiu, bineînțeles, căci amîndoi sînt capabili să simtă viața din spatele aparențelor. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"><span style="box-sizing: border-box;">Acesta este doar scheletul pe care Paul Țanicui adaugă poveștile altor trei cupluri și înfășoară multe și captivante straturi de sens, conexiuni surprinzătoare, poezie, reflecții și reflexii existențiale, mistică sau intertextualitate. Cititorul este întîmpinat încă de la primele pagini de motivul întrepătrunderii luminii cu întunericul, de jocul celor văzute cu cele nevăzute. Laitmotivul cărții devine povestea de dragoste care trece dincolo de timp și de spațiu și care este și o poveste despre bucuria lucrurilor mărunte, despre puterea minții, despre puterea cuvîntului, despre întruparea prin cuvînt și despre învățarea simplității. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"><span style="box-sizing: border-box;">Mai mult decît un roman, </span><i style="box-sizing: border-box;">Căderea </i><span style="box-sizing: border-box;">este o poezie a frumosului la care nu poate ajunge oricine. Mottoul cărții și urările de la nuntă îl transportă pe cititor într-o dimensiune a căutării frumuseții lumii, a simțirii celor nevăzute: „N-am scris niciodată poezie, dar încerc să văd lumea în cele mai bune ipostaze ale ei. Să văd ce se vede, dar mai mult, ce nu se vede. Frumuseţea ei ascunsă, misterul ei, magia care te loveşte uneori în moalele capului. Martin ştie asta pentru că și el vede la fel. Amîndoi am învățat să privim partea ascunsă a lumii ca o rezervă de speranță atunci cînd nu mai există speranță, ca o rezervă de bine cînd binele se împuținează, ca locul în care, măcar o dată în viaţă, fiecare dintre noi ar trebui să fim“.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"><span style="box-sizing: border-box;">Printre straturile realului și ale fantasticului, inserțiile mistice sînt uneori subtile, alteori explicite, iar poezia – o poezie a frumosului, a bucuriei, a verbului „a simți“ – țîșnește cu grație, cînd te aștepți mai puțin: „Consideră-mă cel mai nou parc din colecția ta. Există vîrste și în ploaie. Mai întîi sînt trimişi pe pămînt stropii care abia au învățat să cadă. Și ei o fac cu bucurie sărind jucăuş din acoperiş în acoperiș. Apoi le vine rîndul celor experimentați. Acestora le place să-şi dea drumul în grup, să plonjeze dintr-o bucată, fără nici o teamă. Vor ateriza în picioare de fiecare dată. La final vin cei care cîntă, cîntecul lor e cel care dă rod“. Sau poezia deșetului: „Da, deşertul poate fi mai variat decît se arată. E dovedit, oglinda oricărei ființe care-l calcă. Om sau sălbăticiune, el reflectă aceleași margini, doar că sînt percepute altfel – de la primul punct de lumină, tristeţea iubitorilor nopții, la ultima picătură de întuneric, salvarea celor pentru care ziua dă adevăratul sens al lucrurilor. E perpetua reîntoarcere, prezentul care nu există. Doar senzațiile fac diferența, dar ele nu pot fi măsurate. Prin urmare, timpul devine o chestiune relativă. Nu ia în posesie și nu lasă urme. Dacă n-ai fi condiționat de nevoi, aici, mai mult ca oriunde altundeva, ai putea întîlni eternitatea în forma ei nudă, nepervertită“.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"><span style="box-sizing: border-box;">O altă temă predilectă a romanului </span><i style="box-sizing: border-box;">Căderea</i><span style="box-sizing: border-box;"> o reprezintă puterea vorbelor, întruparea prin cuvînt, mottoul cărții aparținîndu-i lui Tristan Tzara: „E atît de întuneric, că numai vorbele-s lumină“. Puterea minții și puterea cuvîntului scot poveștile de dragoste din contingent și le învăluie în farmecul lui Abraxas, în puterea inefabilă a lui Abracadabra. </span><i style="box-sizing: border-box;">Căderea</i><span style="box-sizing: border-box;"> e o carte profundă și frumoasă, în miezul căreia stă alchimia existenței privite cu inimă de copil, cu atenție, cu căldură, cu tandrețe.</span></p>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-20077830399545341492023-05-09T09:51:00.000+03:002023-05-09T09:51:12.759+03:00Timpul și adevărurile ființei<p><i style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;"><br /></i></p><p><i style="box-sizing: border-box;"></i></p><div class="separator" style="clear: both; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; text-align: center;"><i style="box-sizing: border-box;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEi0QYTfvp-RLKEuZuy6Iuys3PyY-rbld4fuGYqFJ6XXr09YIhPCfOvwspI_caciXTDaotEY877OZ1A9GRBfwem23FyeQMElunYk64gfhgmPrdOvwSNK41E-Y3h1bSxAGNHEdLH3qOudiXgyujr-W5UIyEn3SKpDc0EfiqjhZ66t5qsQDE7FQ95qb6MDWw" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="928" data-original-width="600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEi0QYTfvp-RLKEuZuy6Iuys3PyY-rbld4fuGYqFJ6XXr09YIhPCfOvwspI_caciXTDaotEY877OZ1A9GRBfwem23FyeQMElunYk64gfhgmPrdOvwSNK41E-Y3h1bSxAGNHEdLH3qOudiXgyujr-W5UIyEn3SKpDc0EfiqjhZ66t5qsQDE7FQ95qb6MDWw" width="155" /></a></i></div><i style="box-sizing: border-box;"><span style="color: #414142; font-family: open sans;"><span style="font-size: 14px;">https://www.observatorcultural.ro/articol/timpul-si-adevarurile-fiintei/</span></span><br /><br /></i><p></p><p><i style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Să fii bărbat</i><span style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">, cea mai recentă carte scrisă de Nicole Krauss și tradusă în limba română de către Mihaela Dumitrescu la Editura Humanitas Fiction, este o colecție de zece povestiri, fiind primul și deocamdată singurul volum de proză scurtă publicat pînă acum de scriitoarea americancă, bine-cunoscută pentru romanele </span><i style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Istoria iubirii</i><span style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">, </span><i style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Un bărbat intră în cameră</i><span style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">, </span><i style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Marea casă</i><span style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;"> ori </span><i style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Pădurea întunecată</i><span style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">. Atenția scriitoarei surprinde momente aparent banale din viața unor personaje care au revelații majore privind sensul sau nonsensul existenței lor. În prim-plan se află adesea relația fiicelor cu tații sau cu mamele, moștenirea spirituală, prietenia, iubirea, bătrînețea, divorțul, sexul sau identitatea evreiască, toate acestea fiind de cele mai multe ori trecute prin filtrul timpului. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Ca și în romanul </span><i style="box-sizing: border-box;">Pădurea întunecată</i><span style="box-sizing: border-box;">, unele personje sînt scindate între Israel și America. Israelul este și prezență, și absență. Identitatea este greu de limpezit, iar tradițiile și religia nu se mai lasă prinse în tipare. Oamenii se străduiesc să facă pace cu revelațiile pe care le au despre ei înșiși. Fie că trăiesc în America sau în Israel, spiritualitatea iudaică depășește granițele geografice, așa cum stilul și atmosfera fiecărei proze scurte depășesc temele și capătă o logică aparte. Toate personajele trăiesc sub apăsarea istoriei, chiar dacă autoarea nu insistă, ci doar amintește în treacăt de evenimente istorice care au amprentat totuși puternic personalitatea oamenilor. Ruptura cu trecutul și inevitabila schimbare de mentalitate se transformă într-o intrigă implicită a textelor.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Fiecare povestire are o structură elastică, se contractă sau se dilată astfel încît fiecare personaj să poată prinde viață în profunzimea gîndurilor și sentimentelor care îl însuflețesc, chiar și în mod nedefinit. Momentele de revelație sînt adesea echivalente cu conștientizarea unui mister care nu are nevoie de o dezlegare dincolo de el însuși. Acest punct în care își duce Nicole Krauss cititorul este adesea o mare surpriză care te pune pe gînduri. Personajele sale sînt surprinse în momente din viață cînd le e foame de experiențe, de sens, cînd sînt deschise schimbărilor sau acceptă schimbări, neavînd de ales. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">În prima povestire din volum, </span><i style="box-sizing: border-box;">Elveția</i><span style="box-sizing: border-box;">, personajul narator, acum o femeie matură, reînvie o poveste petrecută cu treizeci de ani în urmă și o dată cu aceasta pe Soraya, adolescenta pe care o cunoscuse cînd avea treisprezece ani și care avusese o aventură cu un bărbat în vîrstă. Remarcase în Soraya autoritatea care parcă izvora de undeva din interiorul ei, detașarea, aerul de invulnerabilitate, curajul de a se arunca dincolo de limita peste care alții nu își permiteau să treacă. Perversitate, teamă, inconștiență sau voința de neînduplecat, refuzul de a te lăsa în voia vulnerabilităților cu care te-ai născut? Nici peste treizeci de ani nu poate ști. Dar știe că mereu a regăsit în Soraya o parte din ea, care nu avea puterea de a se manifesta, în lipsa curajului și a nesăbuinței. În schimb, în fiica ei cea mică izbucnește tot ce văzuse în Soraya și iată că, la o jumătate de viață distanță, o întîmplare din adolescență capătă alte semnificații: „Are în ea o aroganță care refuză să se mai pondereze, dar dacă ar fi doar atît, poate că nu aș fi început să mă tem pentru ea. Ce mă sperie pe mine e curiozitatea pe care o manifestă față de propria putere, de efectul acesteia asupra celor din jur și de limitele ei. Deși, poate, adevărul e că, atunci cînd nu mă tem pentru ea, o invidiez“.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Povestirile scrise de Nicole Krauss îl fac pe cititor să descopere cît de puțin ne cunoaștem și cum o întîmplare aparent banală ne revelează secrete ale propriei ființe pe care nu le-am conștientizat pînă atunci. O sclipire a adevărului propriei ființe este adesea suficientă pentru schimbări radicale de viață. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Cititorul găsește mai peste tot linii subțiri, invizibile, care unesc ori despart oameni, care fac legătura între prezent și trecut, între libertate și constîngere, între putere și vulnerabilitate. Momente mărunte, care schimbă brusc vieți, sînt redate în paginile acestui volum cu un firesc și cu o subtilitate care te obligă să recitești, să revii cu toată atenția pentru a înțelege cu adevărat. Să îți pui întrebări, așa cum face tînăra din </span><i style="box-sizing: border-box;">Dorm, dar inima-mi veghează</i><span style="box-sizing: border-box;">: „Tata mi-a spus odată că în Tora nu se face nici o referire la sufletul nemuritor – că sufletul, așa cum îl cunoaștem, se găsește menționat doar în Talmud și, la fel ca progresele tehnologice, simplifică lucrurile, dar îi desparte pe oameni de ceva care le-a fost cîndva un dat natural. Oare ce spunea el prin asta? Că inventarea sufletului a făcut ca oamenii să nu mai știe ce înseamnă moartea? Ori mă sfătuia să nu mă gîndesc la el ca la un suflet odată ce va fi părăsit lumea aceasta?“.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><i style="box-sizing: border-box;">Să fii bărbat</i><span style="box-sizing: border-box;"> este mult mai mult decît titlul aparent comercial. E o colecție de povestiri extraordinar de bine scrise, menite să răspundă la întrebări ce vizează complexitatea naturii umane față în față cu timpul. Cine sîntem? Cum ne schimbă timpul și oamenii de lîngă noi, cum ajungem să ne cunoaștem, cît de fragile și, poate, insesizabile sînt momentele care ne dezvăluie adevărul propriei ființe și cum se reînnoiesc aceste adevăruri? Cît ne e permis să îi cunoaștem pe ceilalți? </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Înstrăinarea emoțională în cuplu, diluarea iubirii, infidelitatea, sexualitatea, prăpastia dintre generații, dificultatea de a le transmite copiilor moștenirea iudaică, perpetuarea vieții prin povești, depășirea traumei colective care schilodește mintea și inima – toate acestea sînt fire pe care Nicole Krauss le leagă cu multă inteligență în povestirile sale.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Nicole Krauss, </span><i style="box-sizing: border-box;">Să fii bărbat</i><span style="box-sizing: border-box;">, traducere din engleză și note de Mihaela Dumitrescu, Editura Humanitas Fiction, 2022, 256 p. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;"></span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"> </p>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-14614655009432940892023-01-06T10:28:00.000+02:002023-01-06T10:28:46.235+02:00Nu doar romanul unei iubiri moderne. Naoise Dolan - „Vremuri interesante”<p> </p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif";"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjImhEG6WFo5oEJ7ZSlkcwOGNLsJw2UvJCIXvg12HJYDY0AOVhwR5rEXWnM0paszLmglF6Nidi4VMulIQXMTQ7n91ufGNE5yNFBTKtb99sQoB0TYCAAvvmu1fIno8U6lfOsrYktb35S2gnNLivoFTyv5TtTChQryW26enEx1oJffYFyrGNKSjD2v-MCpA" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="300" data-original-width="300" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjImhEG6WFo5oEJ7ZSlkcwOGNLsJw2UvJCIXvg12HJYDY0AOVhwR5rEXWnM0paszLmglF6Nidi4VMulIQXMTQ7n91ufGNE5yNFBTKtb99sQoB0TYCAAvvmu1fIno8U6lfOsrYktb35S2gnNLivoFTyv5TtTChQryW26enEx1oJffYFyrGNKSjD2v-MCpA" width="240" /></a></div><br /><br /><p></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif";">Dintre
romanele de debut transpuse în limba română anul trecut, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Vremuri interesante</i> al scriitoarei irlandeze Naoise Dolan – tradus la
Humanitas Fiction de către Mihaela Buruiană - se remarcă printr-o abordare
inedită a unor subiecte ce riscă să rămână sau să devină banale.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif";">Naoise
Dolan este o scriitoare irlandeză de doar 30 ani care s-a confruntat în școală cu
bullyingul homophobic, declarându-se mai târziu drept queer. La 27 de ani a
fost diagnosticată cu autism, iar după 2016 a trăit o vreme în Singapore, în Hong
Kong (a fost profesoară), dar și în Italia, iar din 2018 trăiește cu
intermitențe în Londra. Experiențele existențiale i-au hrănit literatura, iar
romanul de debut din 2020 a fost deja tradus în numeroase limbi, urmând a fi
ecranizat de Amazon Studio. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif";"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Vremuri
interesante</i> este romanul unei iubiri moderne. Protagonista romanului este
Ava, o tânără de 22 de ani, originară din Dublin, mutată în Hong Kong, unde
predă engleză și unde îl cunoaște pe Julian, un bancher englez bogat, de 28 de
ani, educat la Oxford, cu care se împrietenește și în al cărui apartament se
mută. Nu îi place munca de profesoară și bani are puțini, se mutase în Hong
Kong, lichidându-și contul de economii pentru avort (aici autoarea taxează
atitudinea coercitivă a Irlandei față de drepturile de maternitate ale
femeilor). I s-au repartizat orele de gramatică pentru că îi lipsește căldura
sufletească. Relația dintre ea și Julian este inițial bazată pe sex și pe
confort material, apoi complicată de gelozie și de nevoia de control, obsesie
ce complică totul. Iubirea și cunoașterea de sine devin o provocare. Pentru Ava,
relațiile sunt un joc de putere, o tranzacție emoțională și un confort
material. Se bucură de apartamentul confortabil al bancherului elegant, dar
vrea mai mult, vrea ca celuilalt să îi pese mai mult decât îi pasă ei: „Ce
doream era ca sentimentele lui Julian să fie mai puternice decât ale mele.
Nimeni nu ar înțelege asta. Voiam un dezechilibru de putere și voiam să fie în
favoarea mea”. Sau: „Mă bucur că Julian nu cere intimitate, dar mă enervează că
nu o oferă”. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif";">Julien
pleacă pentru câteva luni din Hong Kong și o lasă pe Ava să locuiască în apartamentul
său, relația dintre ei fiind în continuare prolixă, de o intensitate
nearticulată. Naoise Dolan reușește să mențină trează atenția cititorului, căci
complică intriga și introduce în poveste o a treia persoană, pe Edith, o
avocată rafinată și bogată, cu care Ava începe să iasă tot mai des,
neputându-și lămuri o vreme sentimentele pentru aceasta. Întâlnirile platonice
se transformă în întâlniri romantice. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif";">Ava
are stări și sentimente noi asupra cărora să se interogheze, iar noua poveste
de dragoste îi oferă noi perspective asupra propriei identități. Dar nici
Julian nu știe de Edith, nici Edith de Julian, până în capitolul final. Avei nu
îi este ușor să decidă dacă se întoarce la confortul vieții cu bancherul sau
face un salt în necunoscut cu Edith. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif";">Naoise
Dolan abordează în roman și importanța tot mai mare pe care o au în viața
noastră internetul, telefonul și aplicațiile cu care ne umplem timpul și
mintea. Stările personajului, gelozia, nerăbdarea, așteptarea, suspiciunea sunt
adesea strâns legate de ipostazele virtuale ale celor care constituie punctul
de interes al Avei. Pixelii oglindesc și influențează conexiunea umană. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif";">Dolan
evită melodrama în favoarea unor puncte de vedere realiste, expuse franc. Ba
mai mult, aventurile Avei sunt mereu însoțite de preocuparea acesteia pentru
limbaj, dilemele legate de limbaj ascunzând preocupări sau mize emoționale:
„Conjunctivul se folosește pentru acțiuni posibile. Dacă îl evitam, asta
însemna că spunem numai lucruri adevărate? Sau, din moment ce nu diferențiam
imaginarul, poate că tot ce spuneam era o dorință sau un sentiment. Și poate că
păream proastă că nu știam gramatică”. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif";">Ava
este un personaj cu o ambivalență perpetuă în cadrul triunghiului amoros, iar proza
este aparent dezordonată, oglindă a gândurilor împrăștiate ale protagonistei. Dolan
coboară foarte adânc în conștiința personajului, în care se reflectă însă și
probleme care țin de capitalism, drepturile femeilor într-o lume încă
patriarhală, inegalități sociale, domestice și emoționale.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif";">Percepția
propriului corp, interogarea propriei identități, apartenența la categoria
feministelor, lupta pentru afirmare și dinamica puterii sexului, autoprotecția,
conștientizarea vulnerabilităților, permanenta zbatere pentru autocunoaștere sunt
mize ce fac din roman mult mai mult decât o poveste de dragoste, iar cititorul
rămâne conectat, chiar dacă stilul e lipsit de emoție, alert, cu propoziții
scurte, emoțiile fiind împărtășite adesea sec, abraziv. Ambivalența frazelor,
cu subtilități și ironii inteligente, provoacă adesea zâmbete și fidealizează
cititorul. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif";"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif";"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif";">Naoise
Dolan, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Vremuri interesante</i>, Traducere
din engleză și note de Mihaela Buruiană, Humanitas Fiction 2022<o:p></o:p></span></p>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-80909056529624120042022-12-13T16:50:00.000+02:002022-12-13T16:50:29.714+02:00Literatura italiană – fericire și abisuri<p><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhHRjQ9V8voKi_1xCW-MvGvrzAyVLV6i3pzADDYy4P_lbT3hT4vK7JzleHoZleeYzzDjXOrisVlATRmmTNz4_ik5Hvf97mFLxcWWiDYKnvh4-bs3mZOPqDnpmNKSDllDam5yxAPydLM4i9vunpT1g6gzV8BDDArfeR_CWkPFsrlmMN8VI-WL5kF4cYkRQ" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="664" data-original-width="709" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhHRjQ9V8voKi_1xCW-MvGvrzAyVLV6i3pzADDYy4P_lbT3hT4vK7JzleHoZleeYzzDjXOrisVlATRmmTNz4_ik5Hvf97mFLxcWWiDYKnvh4-bs3mZOPqDnpmNKSDllDam5yxAPydLM4i9vunpT1g6gzV8BDDArfeR_CWkPFsrlmMN8VI-WL5kF4cYkRQ" width="256" /></a></div><br /><p> https://suplimentuldecultura.ro/39256/literatura-italiana-fericire-si-abisuri</p><p><br /></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;">Paolo Cognetti și Gianfranco Calligarich sunt doi dintre cei mai apreciați scriitori italieni de azi, iar la Editura Polirom au fost traduse recent de către Cerasela Barbone două noi romane scrise de aceștia.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"><em style="box-sizing: border-box;">Fericirea lupului</em>, cel mai recent roman al scriitorului Paolo Cognetti, valorifică pasiunea autorului pentru munți, încrederea acestuia în forța naturii, cel mai apreciat roman al scriitorului italian fiind <em style="box-sizing: border-box;">Cei opt munți</em>, câștigător al Premiului Strega. Și romanul <em style="box-sizing: border-box;">Băiatul sălbatic </em>explora această temă, având ca protagonist un tânăr care de zece ani trăiește în oraș, vlăguit și lipsit de încredere în sine, departe de munții în care crescuse liber. Se întoarce în munți, în căutarea libertății. Trăiește aici trei anotimpuri și una dintre cele mai grele revelații cu care se confruntă e aceea că libertatea absolută înseamnă singurătate absolută.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"> </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"><strong style="box-sizing: border-box;">Își oferă șansa unui nou început</strong></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"> </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;">În <em style="box-sizing: border-box;">Fericirea lupului</em>, întâmplările se petrec în orașul alpin Fontana Freda, unde se refugiază Fausto, un bărbat de patruzeci de ani, căutând un loc de unde s-o poată lua de la capăt. Cunoștea munții aceia de când era mic și, după o căsnicie eșuată și o viață sufocantă în Milano, se retrage în munți, „savurând gustul libertății și mestecându-l pe cel amar al ingurătății“. Lasă deoparte scrisul și lucrează ca bucătar în restaurantul lui Babette, unde o cunoaște pe Silvia: „când o vedeai ducând mămăligă și cârnați, părea și ea un semn al vremurilor la fel ca plantele înflorite în extrasezon sau lupii care, din câte se spunea, se întorseseră în păduri“.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;">Își oferă șansa unui nou început, la 1800 de metri altitudine, în mijlocul unor peisaje copleșitoare, de o măreție care limpezește sufletele, unde mai există loc pentru libertate și vise: „A ce mirosea ianuarie? A fum de sobă. A pajiști uscate și înghețate în așteptarea zăpezii. A trupul gol al unei fete după o lungă singurătate. Mirosea a miracol“.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"> </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"><strong style="box-sizing: border-box;">Roman al frumuseții locurilor dure</strong></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"> </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;">Cititorul vede, străbate ori simte versanți, avalanșe, zăpadă nebătătorită, seri vântoase, o vizuină în care să o iei de la capăt, fără deziluzii, o sticlă de vin și două pahare, trupuri îmbrățișate în timp ce vântul se întețește, pini săbatici doborâți de vânt, focul aprins, trupurile goale în așternut, atmosfera stampelor japoneze cu contrastul dintre impasibilitatea muntelui Fiji și tumultul valului din prim-planul gravurilor lui Hocusai, zăpada care reflectă lumina lunii, în timp ce senzațiile intense fac uitate abisurile personale: „A avut și o altă senzație, care n-avea legătură cu foamea, vânătoarea, teama, prudența, calculul. Era cea pe care o avea de fiecare dată când ajungea la o creastă și se uita spre o vale nouă. Un fel de încântare, un miros care îl atrăgea chiar mai mult decât al cerbului sau al caprei-negre. Mirosul descoperirii“.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"><em style="box-sizing: border-box;">Fericirea lupului</em> este un roman al frumuseții locurilor dure, îmblânzite de căldura umană. Vremea sobei este și vremea înțelepciunii, parcă în ciuda neastâmpărului ce însuflețește lupul care își caută fericirea în altă parte, mereu dincolo de următoarea creastă, „luând cu el cântecul unei lumi mai tinere“.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"> </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"><strong style="box-sizing: border-box;">Fundalul pe care se proiectează povestea este Roma anilor ’60</strong></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"> </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;">După succesul romanului <em style="box-sizing: border-box;">Ultima vară în oraș</em>, scriitorului italian Gianfranco Calligarich i-a fost tradus la Editura Polirom un alt roman – <em style="box-sizing: border-box;">Abisuri personale</em>, publicat în limba italiană în 2011.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;">Ca și în <em style="box-sizing: border-box;">Ultima vară în oraș</em>, fundalul pe care se proiectează povestea este Roma anilor ’60, din nou fascinantă, perfectă pentru o poveste de dragoste pe măsura atmosferei excentric-sfâșietoare a orașului, amintind și de data aceasta de filme precum <em style="box-sizing: border-box;">La dolce vita</em> sau <em style="box-sizing: border-box;">La grande bellezza.</em></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;">Protagonistul <em style="box-sizing: border-box;">Abisurilor personale</em> este un jucător de cărți profesionist care, într-o vară îndepărtată, cu inima slăbită, rememorează cu nostalgie și cu o dezamăgire irepresibilă, o poveste de iubire, o partidă sentimentală așezată încă de la începutul romanului sub semnul înfrângerii: „Că uneori nimic nu poate fi mai destabilizant decât acea obscură întâmplare numită iubire, că oamenii se împart întotdeauna în jucători și nejucători, chiar dacă nu stau la mese de joc, și, în fine, că în viață, la fel ca la acele mese deznădăjduit de verzi, toate victoriile ajung să semene între ele, în timp ce înfrângerile sunt întotdeauna diferite unele de altele“.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"> </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"><strong style="box-sizing: border-box;">Doi frumoși blestemați</strong></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"> </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;">Sub palmierii litoralului în extrasezon, personajul narator rememorează povestea petrecută în urmă cu treizeci de ani, o poveste „îndârjită“ la care participase „ca simplu dealer“, ca martor la căsătorie și apoi confident. Povestea trăită scurt și intens de Tommaso și Alessandra, doi dintre exilații cosmopoliți care umpleau barul lui Santandrea, în care obișnuia naratorul să-și petreacă serile.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;">Bărbatul taciturn, de vreo treizeci de ani, era un moștenitor al unui afaceri industriale, adus în Roma de valurile existenței și transformat într-un client refugiat al barului numit „La timpul regăsit“. Femeia, „prea sigură de frumusețea ei neasemuită“, era fiica unui bancher elvețian, de la care moștenise și un secret întunecat, pe care Tommaso îl va afla târziu, după căsătoria grăbită, în care fusese lipsit de parfumul pe care i-l promisese trupul femeii învăluit în obsedanta rochie albă.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;">Personajele lui Gianfranco Calligarich sunt doi frumoși blestemați care se prind într-un joc plin de cruzime, iar reconstituirea acestei povești de dragoste este un prilej pentru ca autorul să refacă atmosfera Romei, într-un limbaj care îl provoacă pe cititor să găsească semnificații, să descopere sensuri tăinuite în pliurile cuvintelor sau ale imaginilor.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"> </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"><strong style="box-sizing: border-box;">Nevoie să se pună la adăpost de neliniști fizice și senzații de gol</strong></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;"> </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;">Rafinamentul provocator al scriiturii din <em style="box-sizing: border-box;">Ultima vară în oraș</em> se regăsește și în <em style="box-sizing: border-box;">Abisuri personale</em>: „În ciuda albastrului dimineții văzut de pe terasă, abia pe străduțe a început să perceapă aerul periculos al zilei, ca pe o indispoziție ascunsă care îl năpădea cu o tenacitate tăcută de când se trezise. Parcă netezite de vântul nopții, fațadele bisericilor și ale altor clădiri străluceau în soare, mângâiate de o briză care venea dinspre râu și făcea lumea să umble pe străduțe cu un soi de neliniște.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;">Nu altfel stăteau lucrurile în piață. Unde un cer de un albastru intens, încărcat de certitudini, cobora greu peste umbrelele cafenelelor, voind parcă să le strivească, și unde revoluționari la bustul gol se bronzau pe marginile fântânilor arteziene, jos, lansând strigăte provocatoare înspre tinerele mame în fuste scurte care împingeau cărucioare pe pavaj ridicând stoluri de porumbei. În piață totul era lumină. Și adiere ușoară, venită dinspre râu și chemându-i parcă pe toți, împreună cu lumina soarelui, la o altă viață. Oferind oricui oportunități necunoscute și ironice“.</p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: "Open Sans"; font-size: 15px; margin: 0px 0px 10px; text-align: justify;">Personajele singuratice, niște dezrădăcinați triști, dar atât de vii, care au nevoie să se pună la adăpost de neliniști fizice și senzații de gol care se adâncesc, descrierile subtile, melancolia elegantă, disperările mocnite, lumea fragilă în care oamenii își doresc să câștige partidele sentimentale fac și din <em style="box-sizing: border-box;">Abisuri personale </em>un roman prin care Gianfranco Calligarich confirmă că este un scriitor autentic.</p>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-93094798769843682022-12-12T20:16:00.000+02:002022-12-12T20:16:06.215+02:00Annie Ernaux - Cum se scrie realitatea unei pasiuni<p> </p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgbFfsZW8XN1cPTTiPlOv2VpGXYUuOsob-8smv34qpJVqnxa_lv3YL9SlsKk1MhZaCemP9ltFzj4lK_isf2xcLBCtU0_M6pQjoQKu6mAa3TgukorZlLO0DP7s9VceGeR8FoV970WxUlPTvEqt5Xf0eVRUduAaaZl5RHoljT5hMW_y1XKlrvQsIQ2QyFPQ" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="315" data-original-width="203" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgbFfsZW8XN1cPTTiPlOv2VpGXYUuOsob-8smv34qpJVqnxa_lv3YL9SlsKk1MhZaCemP9ltFzj4lK_isf2xcLBCtU0_M6pQjoQKu6mAa3TgukorZlLO0DP7s9VceGeR8FoV970WxUlPTvEqt5Xf0eVRUduAaaZl5RHoljT5hMW_y1XKlrvQsIQ2QyFPQ" width="155" /></a></div><br /><br /><p></p><p><a href="https://www.observatorcultural.ro/articol/cum-se-scrie-realitatea-unei-pasiuni/">https://www.observatorcultural.ro/articol/cum-se-scrie-realitatea-unei-pasiuni/</a></p><p><span style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Annie Ernaux, </span><i style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Pasiune simplă. Confesiunea adolescentei</i><span style="box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">, Traduceri din limba franceză de Mădălina Ghiu și Vasile Zincenco, Pandora M, 2022</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"> </p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Cel mai recent Premiu Nobel pentru Literatură a stîrnit din nou și reacții de surprindere și de nemulțumire, căci numele scriitoarei franceze Annie Ernaux nu era în topurile devenite clasice. Premiul i-a fost acordat „pentru curajul și acuitatea clinică cu care dezvăluie rădăcinile, înstrăinările și constrîngerile colective ale memoriei personale” și, din fericire, în colecția </span><i style="box-sizing: border-box;">Anansi contemporan</i><span style="box-sizing: border-box;"> – </span><i style="box-sizing: border-box;">Pandora M</i><span style="box-sizing: border-box;">, au fost deja traduse de către Mădălina Ghiu și Vasile Zincenco două dintre scrierile acesteia – </span><i style="box-sizing: border-box;">Pasiune simplă și Confesiunea adolescentei</i><span style="box-sizing: border-box;">. Iată că avem acum posibilitatea să înțelegem cum textele sale, autobiografice în mare parte, au detabuizat corpul feminin, relațiile sexuale, pasiunea, plăcerea, avortul, oglindind totodată viața politică și socială. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Literatura sa autobiografică este strîns legată de experiențele traumatizante trăite în adolescență și în tinerețe, lipsa libertății de exprimare agravînd ecourile acestora în întreaga sa ființă. Jurnalul pe care l-a scris între 16-20 de ani i-a fost ars de mama sa, iar prima carte publicată aducea la suprafață traumele unui avort. Pentru că se temea de reacțiile celor din jur, abia după apariția cărții, soțul și mama sa au aflat că Annie Ernaux scrisese o carte în care erau personaje. După un roman refuzat, un avort clandestin, o căsătorie, un copil și un post de profesor la 40 km distanță de casă, într-o lume în care scrisul era ceva excepțional, Annie Ernaux a folosit scrisul pentru a se scufunda în realul pe care simțea că îl și depășește astfel. Moartea tatălui a însemnat șocul unei despărțiri bruște și violente, însoțite de sentimentul de culpabilitate și de nevoia de a înțelege. Atunci a simțit irepresibil nevoia să scrie despre asta, iar scrisul său nu a mai putut fi decît autobiografic, un instrument pentru a deplia realitatea trăită, pentru a face dreptate. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><i style="box-sizing: border-box;">Pasiune simplă</i><span style="box-sizing: border-box;">, publicată prima dată în Franța în 1991, este o scurtă ficțiune autobiografică, carte a îndrăgostirii unei femei de un bărbat însurat. Cartea este scrisă, retrospectiv, la persoana întîi, din perspectiva femeii care se observă și își înregistrează cu necruțare senzațiile, gîndurile și acțiunile la care și-a redus existența în perioada în care a făcut din bărbatul străin (venit cu afaceri în Franța, de undeva din Europa de Est) centrul vieții sale: „Începînd din luna septembrie, anul trecut, n-am mai făcut nimic altceva decît să aștept un bărbat: să-mi telefoneze și să vină la mine”. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Cărțile, filmele, cîntecele, conversațiile sînt interesante doar dacă îi amintesc de el ori se suprapun cu stările provocate de relația interzisă. Bărbatul este nenumit, nu el ca obiect al pasiunii contează, ci pasiunea în sine și procesul scrierii acesteia, în strînsă legătură cu trecerea timpului. Incipitul romanului e bizar, plecînd de la urmărirea unui film pentru adulți, personajul narator afirmă: „Mi s-a părut că scriitura va trebui să tindă spre așa ceva, această impresie pe care o provoacă scena actului sexual, această angoasă și stupoare, o suspendare a judecății morale”. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><i style="box-sizing: border-box;">Pasiune simplă</i><span style="box-sizing: border-box;"> este o scoatere la lumină a absenței și a așteptării răvășitoare care suspendă normalitatea ființei umane aspirate de o obsesie, prinse în vîrtejul realității unei pasiuni copleșitoare, dureroase în intensitatea ei. Nimic mai important, nici măcar cei doi copii studenți, decît a fi în pat cu acel bărbat însurat, la mijlocul după-amiezii: „Eu nu mai eram decît timp ce trece prin mine”. Femeia trăiește plăcerea ca durere viitoare, iar scrisul este menit să facă un inventar al semnelor acestei pasiuni, cît mai frust, fără ironie, fără deriziune, fără a căuta pretexte, fără învinovățiri, fără intenția de a explica: „Nu vreau să-mi explic pasiunea – asta ar însemna să o consider drept o eroare și o dezordine pentru care trebuie să te justifici – ci doar să o expun”. Nu vrea să scrie o carte despre el sau despre ea, ci vrea să redea în cuvinte ceea ce i-a adus existența lui. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Cititorul are în față o poveste chinuitor de onestă poate tocmai prin simplitatea împărtășirii dorințelor, a vulnerabilității unei femei, prin asumare obiectivă a intimității, prin calmul observației, al surprinderii și al prinderii în cuvinte a emoțiilor. Constant, în roman, cot la cot cu realitatea pasiunii, a dorinței în absență, a fricii, a supunerii, a insomniilor și a viselor obsedant-obositoare, iese la suprafață nevoia femeii de a-și lămuri rolul și puterea scrisului – o preocupare permanantă a lui Annie Ernaux. Deși este convinsă că între timpul pasiunii și timpul scriiturii nu există nicio legătură, scrisul îi perminte ca, în absența obiectului pasiunii, să rămînă totuși aproape de bărbatul plecat, să țină pasiunea vie în interiorul ei, să salveze prezența în absență, chiar dacă scrisul nu împiedică durerea trăitului. Bărbatului real rămîne „mai inabordabil” decît bărbatul scris, dar scrisul o ajută să suporte supărarea, îi dă speranță, cînd, rațional, aceasta nu există.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Presiunea judecăților, a valorilor „normale” ale lumii și obligația de a te justifica au fost mereu aspecte care au riscat să amenințe libertatea scriiturii lui Annie Ernaux. Publicarea unui text înseamnă pentru ea scoaterea acestuia în afara timpului, granița dintre nevinovăție și vinovăție, dintre deschidere și închidere: „invers decît în viață, n-am nimic de așteptat de la scriitură, unde nu se întîmplă decît ce pui tu în ea. A continua să scriu înseamnă și să amîn angoasa de a le da celorlalți să citească acest text. Atîta vreme cît eram nevoită să scriu, nu-mi păsa de această finalitate”.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">La Annie Ernaux, limbajul are puterea de a transforma amintirile în altceva, ceva controlat, șlefuit estetic, într-o literatură a melancoliei, senzație care îi place foarte mult și pe care caută să o „construiască” în scris. Corpul, gîndurile, dorințele, senzațiile i se transformă în scris, adică în ceva inteligibil și universal, așa cum se întîmplă și în finalul cărții: „Cînd eram copil, pentru mine luxul însemna mantouri de blană, rochii lungi şi vile pe malul mării. Mai tîrziu, am crezut că înseamnă să duci o viață de intelectual. Acum mi se pare că înseamnă și să poți trăi o pasiune pentru un bărbat sau o femeie”. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Stilul dens și direct de a reda experințe personale se regăsește și în </span><i style="box-sizing: border-box;">Confesiunea adolescentei</i><span style="box-sizing: border-box;"> (2016), tot o ficțiune autobiografică, în care Annie Ernaux se întoarce către cea mai dificilă perioadă din viața sa, perioada dintre adolescență și maturitate, elementul de bază fiind prima experiență sexuală cu un bărbat. Între absolvirea școlii de la mănăstire și începerea liceului, în vara anului 1958, Annie merge într-o tabără, unde este monitoare. Este prima dată cînd e liberă, dincolo de strîmta lume munictorească pe care o cunoștea, cu atît mai mult cu cît avusese și o mamă supraprotectoare care o ținuse în mod strict departe de băieți. Dar asta nu o împiedica să viseze la ei. Cea mai mare dorință cu care merge în tabără este de a cunoaște aventura, de a trăi romantismul, pasiunea, de a se îndrăgosti, de a-și pierde virginitatea. Se lasă dusă de către un monitor în cameră unde, deși nu își pierde virginitatea (nu pentru că nu și-ar fi dorit), are o primă experință sexuală. Ce nu prevăzuse este reacția celorlalți, care o judecă și îi vorbesc disprețuitor sau îi pun etichete menite să o umilească. Devine, peste noapte, obiect al disprețului ceea ce nu o împiedică să-și dorească în continuare integrarea în acel grup. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">E prima confruntare cu „celălalt”, prima pedeapsă pentru că a gustat din libertate, căci atitudinea pe care o are Annie față de sexualitate se opune atitudinii grupului și familiei sale. Nu înțelege noțiunea de rușine pe care o invocă ceilalți, nu înțelege pentru ce este blamată și marginalizată. Recurgînd la amintiri, fotografii sau scrisori trimise prietenelor, Annie Ernaux desface multiplele straturi ale acelei experiențe traumatizante, pendulînd între adolescenta din ʼ58 și femeia din prezent, ceea ce implică și o perspectivă ambivalentă care îi oefră cititorului multiple nuanțe.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Autoarea vrea să se înțeleagă pe ea, cea din urmă cu aproape șaizeci de ani, complexitatea unei situații problematice și urmările ei care s-au întins de-a lungul multor ani – tulburări de alimentație, lipsa ciclului timp de doi ani. Unda de șoc tulbură ani buni din viața fetei care pendulează între orgoliu și dezgust, fiind copleșită de incertitudinea locului pe care îl mai poate ocupa în societate, cu atît mai mult cu cît provine dintr-o comunitate de muncitori lipsiți de mijloace matriale și cu perspective înguste asupra vieții, dar tinde să intre în lumea intelectualilor. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Dar </span><i style="box-sizing: border-box;">Confesiunea adolescentei</i><span style="box-sizing: border-box;"> nu este o narațiune lineară a unei experiențe dureroase. Și aici importantă devine lupta scriiturii cu realitatea care se lasă cu greu depliată. Memoria refulată, memoria rușinii cere luptă, iar scriitura devine cinematografică, compusă din imagini percutante care pătrund în carnea durerii pentru a o îmblînzi. Nu este o scriitură centrată doar pe sine. Plecînd de la experiența intimă a unei fete, Annie Ernaux oferă de fapt imaginea unei societăți, deplasează interesul asupra mentalităților și prejudecăților sexuale.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Romanul urmărește problema identității și a felului în care trăiesc amintirile în noi, felul în care respingerea sexuală și afectivă subminează mintea și trupul unei fete, ducînd la pierderea stimei de sine, bulimie, anorexie, rigiditate, imposibilitatea de a simți că aparții unei comunități. Foarte bine este surpinsă în roman greutatea cu care se revine la propriul sine, la înțelegere, împăcare și depășire, incertitudinea libertății alegerilor fiind o povară extremă.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Chiar dacă scriitura este lipsită de figuri de stil, emoția există, ea este generată tocmai de sinceritatea cu care autoarea reușește să redea senzațiile fizice și incertitudinile fetei de optsprezece ani, dovedind astfel un principiu asumat: emoția trebuie să se nască din cuvinte, dar nu din cele ale emoției. </span></p>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-28302833899265986482022-08-18T14:42:00.006+03:002022-08-18T14:43:42.725+03:00De ce nu sîntem și nu vom fi sănătoși la minte<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiDZonAmZ3VbHk6NFqIptFbxPLpPzb_TVn6g8nNezaa5LuGvCioU7CS-aTqjcnDgp2WyqTqVAip9ex_Z9x_M5S1FLl7nqkWu-giYX4E2p11JRZrvMK-NOWr4IdFDt88HM5y4Bg_jZQmosxTLEhLvYUhRTmgljKeKNKoT4Ly_B62IbsuQzxe814ectH6dQ" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="1233" data-original-width="800" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiDZonAmZ3VbHk6NFqIptFbxPLpPzb_TVn6g8nNezaa5LuGvCioU7CS-aTqjcnDgp2WyqTqVAip9ex_Z9x_M5S1FLl7nqkWu-giYX4E2p11JRZrvMK-NOWr4IdFDt88HM5y4Bg_jZQmosxTLEhLvYUhRTmgljKeKNKoT4Ly_B62IbsuQzxe814ectH6dQ" width="156" /></a></div><a href="https://www.observatorcultural.ro/articol/de-ce-nu-sintem-si-nu-vom-fi-sanatosi-la-minte/">https://www.observatorcultural.ro/articol/de-ce-nu-sintem-si-nu-vom-fi-sanatosi-la-minte/</a><br /><p></p><p><span style="background-color: white; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px;">Pandemie, interdicții, război, amenințare cu bomba nucleară, refugiați, încălzire globală, inflație, clasă politică parelelă cu nevoile oamenilor. Tare grei acești ultimi doi ani, în care oamenii s-au confruntat într-o măsură mult mai mare și într-un mod mult mai brutal cu imprevizibilul, poate cel mai destabilizator factor pentru ființa umană, a cărei capacitate de adaptare a fost din greu încercată. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">În volumul </span><i style="box-sizing: border-box;">Sîntem sănătoși la minte? Despre sănătatea psihică în România. Șase abordări</i><span style="box-sizing: border-box;">, Radu Teodorescu, Cătălina Dumitrescu, Daniel David, Ioana Scoruș, Eugen Hriscu și Vlad Stroescu sînt cei șase specialiști care oferă perspective diferite asupra acestui fenomen din ce în ce mai îngrijorător, concluziile îndreptîndu-se însă spre același verdict. Dar, poate că mai importante decît verdictul sînt perspectivele care ne ajută pe toți să înțelegem mult mai bine cauzele, formele de manifestare, riscurile și posibilele soluții în fața degradării tot mai puternice a sănătății mintale individuale și colective din țara noastră.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Radu Teodorescu atrage atenția că, în ultimii doi ani, rata suicidului și a tulburărilor anxios-depresive a crescut cu mai bine de o treime. Extrem de mult, mai ales dacă ne gîndim că, în România, reforma serviciilor de sănătate mintală nu există, iar oamenii ajung la psiholog sau la psihiatru doar în cazuri extreme. Așadar, cît de sănătoși la minte pot fi oamenii dintr-o țară în care psihiatria comunitară nu există, iar psihoterapia există de cele mai multe ori punctual și cu plată, ceea ce o face inaccesibilă pentru cei mai mulți?! Ce șanse de însănătoșire au oamenii cărora banii nu le prisosesc?! Răspunsurile sînt lipsite de echivoc. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Cătălina Dumitrescu abordează o altă problemă, una cu rădăcini adînci și trainice: rigiditatea cognitivă sau refuzul oamenilor de a se deschide către lucruri noi, ceea ce implică o viziune simplistă despre lume, lene intelectuală, automatisme, predispoziția de a te lăsa manipulat și, implicit, un nivel scăzut al sănătății mintale. Cătălina Dumitrescu scoate în evidență și importanța relației dintre mediu și dezvoltarea creierului, sănătatea emoțională fiind într-o măsură foarte mare determinată de calitatea mediului în care ne dezvoltăm. Mediul nu este nicidecum doar un decor, importanța lui fiind mult mai mare decît își imaginează cei mai mulți dintre noi. Astfel, creierul unui copil, încă de cînd acesta se află în pîntecele mamei, este sculptat de factorii de mediu, iar tot ce a însemnat comunismul timp de 50 de ani și-a pus amprenta asupra chimiei înaintașilor noștri și a noastră: „tradus la nivel psihologic, comunismul a însemnat teroare psihică, suspiciune, vigilență, o stare de alertă permanentă. Sentimentele de lipsă de încredere și de nesiguranță pe care le-au trăit oamenii au marcat într-un mod dureros sănătatea emoțională a societății noastre”. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Stigmatizarea și umilirea celor care se confruntă cu suferința psihică este, pentru Cătălina Dumitrescu, un alt indiciu al sănătății unei societăți. De aici se ajunge foarte ușor la acceptarea funcționării în relații de tip agresor-victimă, lipsa educației psihologice avînd drept rezultat incapacitatea de a identifica și de a evita ori de a sancționa comportamentele situate sub incidența psihopatiei, lipsa moralității sau a integrității propriei identități, trecînd adesea drept „putere”, știință de a te descurca. Pînă la admirația față de liderii psihopați, cu deliruri de grandoare, mai e doar un pas. Teama sau rușinea de a recunoaște că suferi de o afecțiune psihică este încă un indicator al sănătății psihice a societății, prejudecata, bine înfiptă în mentalul colectiv de către comunism, rezistînd și azi. Frica de a nu fi etichetat drept nebun face multe victime și azi și va continua să facă, atîta timp cît sănătatea psihică a oamenilor nu se află pe agenda politică din România, iar predarea religiei accentuează nu nevoia de empatie, ci preocuparea lui Dumnezeu de a ne vîna greșelile și, prin urmare, o educație bazată pe frică.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Daniel David consideră că marea problemă o constituie sistemul de sănătate care continuă să funcționeze reducționist și vetust, bazîndu-se pe concentrarea puterii și pe colectivism, nu pe autonomia individului. Profesorul de psihologie aduce în discuție stigmatul asociat afecțiunilor psihologice, perceperea afecțiunii psihice ca eșec al relației individ-grup și faptul că, în timpul epidemiei, sănătatea mintală nu a primit, în cadrul sistemului de sănătate, atenția cuvenită. Daniel David atrage atenția că stilul de gîndire irațional este cel care naște probleme psihologice de tipul anxietății, depresiei, furiei, agresivității sau vinovăției care afectează profund viața individulului și a celor apropiați.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Pentru Ioana Scoruș, pandemia doar a acutizat problemele sănătății psihice din România. Percepția arhaică a românilor cu privire la psihologie, dezinteresul și lipsa de implicare financiară a statului, irelevanța și ineficiența psihologiei în cadrul școlilor, prevenția zero, inexistența unui standard al sănătății mintale, abuzul de diagnosticare a copilului, noua modă a parentingului, iluziile vîndute de literatura fericirii, iluzia modelului universal și îndepărtarea continuă de gîndirea critică și practică conturează un tablou deloc liniștitor al mentalului românesc. Eugen Hriscu ridică problema alcoolismului și a divorțului dintre medicina românească și psihologie, iar Vlad Stroescu subliniază, la rîndul său, nevoia de a se organiza servicii medicale de îngrijire mintală (de urgență și comunitare), dar cum asta implică voință politică, scepticismul stă în picioare. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;">Moștenirea mentalului comunist, lipsa educației emoționale și a unei culturi sănătoase, îndepărtarea de gîndirea rațională, ignorarea științei, dezastrul educației din școli și totala lipsă de interes a statului pentru psihiatria comunitară sînt doar cîțiva dintre factorii ce condamnă sănătatea mintală a românilor la o criză profundă, al cărei sfârșit nu se poate întrezări.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;"><br /></span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #414142; font-family: "open sans"; font-size: 14px; margin: 0px 0px 10px;"><span style="box-sizing: border-box;"><span style="box-sizing: border-box; font-weight: 700;">Radu Teodorescu, Cătălina Dumitrescu, Daniel David, Ioana Scoruș, Eugen Hriscu și Vlad Stroescu</span>, <em style="box-sizing: border-box;">Sîntem sănătoși la minte? Despre sănătatea psihică în România. Șase abordări</em>, Editura Humanitas, 2022</span></p>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-82401340175859214922022-08-04T13:28:00.001+03:002022-08-04T13:28:23.740+03:00O evreică în răspăr cu legile evreiești<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhTCq4qs_K8JTZU4hkSqplyQZvwGQg5OxTo4LV-reSjfC9uK7gypYkcDE3vxdikWdiBHLlVFcW1LzBP1vL6DQBtl6G_QkKZ1xURHiKPazk0BCgp-jGG6K6qT353OmsySgD9BXn4jnGzGUKnLwOhcMMQdP-ydtWO1JkMoR9H5XyTZb8qa3YhRE32BaCh0A" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="369" data-original-width="240" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhTCq4qs_K8JTZU4hkSqplyQZvwGQg5OxTo4LV-reSjfC9uK7gypYkcDE3vxdikWdiBHLlVFcW1LzBP1vL6DQBtl6G_QkKZ1xURHiKPazk0BCgp-jGG6K6qT353OmsySgD9BXn4jnGzGUKnLwOhcMMQdP-ydtWO1JkMoR9H5XyTZb8qa3YhRE32BaCh0A" width="156" /></a></div><a href="https://www.observatorcultural.ro/articol/o-evreica-in-raspar-cu-legile-evreiesti/">https://www.observatorcultural.ro/articol/o-evreica-in-raspar-cu-legile-evreiesti/</a><br /><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Yaniv Iczkovits este un scriitor
israelian care, deși a început să primească premii pentru scrierile sale încă
din 2007, a devenit cunoscut după ce a publicat în 2015 romanul <i>Fiica măcelarului</i>, un roman dens care
explorează îndeosebi tema evreității în Rusia țaristă a secolului al XIX-lea.
Bunicul său a fost unul dintre supraviețuitorii de la Auschwitz, iar după
Holocaust, bunicii săi au emigrat, trăind o vreme și în România. Yaniv
Iczkovits a făcut parte din trupe de comando, luptând în Lebanon, dar are și un
doctorat în filozofie, pe tema relației dintre etică și limbaj în opera lui
Ludwig Wittgenstein. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Autorul și-a dat seama că dincolo de
experiența Holocaustului, știe prea puține lucruri despre viața cotidiană a
strămoșilor săi și a dorit să afle mai multe despre existența normală a
acestora. Astfel a apărut romanul <i>Fiica
măcelarului</i> unde a abordat evreitatea, fără să insiste pe problema antisemitismului,
a persecuțiilor sau a Pogromului. Dinamica familiei, relația dintre evrei și
vecinii creștini, dar mai ales condiția femeii în comunitățile evreiești din
estul Europei i-au suscitat interesul.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Ca și viața autorului, <i>Fiica măcelarului</i> este un roman surprinzător,
inedit, fascinând prin talentul cu care Yaniv Iczkovits a amestecat istoria,
mentalitățile unor comunități închise, relația dintre religie și politică,
violența, suspansul, picarescul, condiția femeii, intriga polițistă, umorul
negru, ironia, substratul filozofic și dimensiunea identitar-culturală a limbajului.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><i><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Fiica
măcelarului</span></i><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"> este un roman cu o puternică simpatie
pentru personajele feminine. Romanul începe prin a ne introduce într-un mod
extrem de inteligent, în viața lui Mende, una dintre cele două fiice ale
măcelarului din titlul romanului, cititorul având în față reproducerea unui
anunț dintr-un ziar al vremii, în care o femeia își căuta soțul. Povestea de
viață a lui Mende este una reprezentativă pentru condiția femeilor evreice din
Rusia anilor 1890. Soțul o părăsește pe ea și pe cei doi copii, tânăra femeie
rămânând să trăiască, fără bani, fără niciun venit, în casa sărăcăcioasă a
socrilor, cu speranța că bărbatul o să apară într-o bună zi. Altă speranță nu
poate avea, căci femeile părăsite de bărbați – o realitate des întâlnită în
comunitățile evreiești chiar și azi – nu aveau dreptul să ceară divorț sau să
fie considerate libere. O ajută Fanny, sora ei, autorul făcând o incursiune în
copilăria acestora și redând tăios scene pline de cruzime, trăite de fete în
primii lor ani de viață, în strâmta lor comunitate evreiască.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Fanny este personajul central al cărții,
ea este fiica măcelarului, cea care îi moștenește stăpânirea de sine și
priceperea în mânuirea cuțitului. Copila a crescut fără căldură din partea
mamei bolnave. Abia când aceasta moare, se poate lipi de cadavrul ei,
nemaifiind alungată. Încă de mică învață
să sacrifice animalele, pentru prima dată o fată având rol de măcelar într-o astfel de comunitate. Într-o zi
asistă la încăierarea dintre bunic și câine. Miza este un os, iar rezultatul este
rănirea câinelui, care nu vrea să dea drumul la os, și moartea bătrânului pe
care se răzbună câinele. Iar Fanny asistă neclintită la întreaga scenă, moment
care o determină să renunțe la sacrificarea animalelor: „începînd de atunci,
Fanny nu a mai avut nevoie să ucidă pentru a putea evoca amintirea sânului
matern”. Își va păstra însă, lipit de picior, cuțitul de măcelar. Dacă Mende
este femeia conformistă, care se supune regulilor comunității, Fanny este o
sălbăticiune și într-o zi, la 24 de ani, revoltată din cauza complicității
comunității, dispare de lângă soțul său, un brânzar blând și încet la minte, plecând
să-l caute pe soțul lui Mende, pentru a-l convinge pe acesta să semneze actul
de divorț. Riscurile pe care și le asumă sunt pe măsura interdicției ca o
evreică să călătorească dincolo de teritoriul comunității. Însă are asupra sa cuțitul
cu care face prăpăd printre cei care încearcă să îi stea în drum. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">E o călătorie plină de peripeții, dar și
de semnificații, ea încercând de fapt să restabilească ordinea, să reașeze
lucrurile în matcă, act ce poartă numele de <i>tikkun</i>.
Este o realitate că în acea vreme, adesea bărbații își părăseau soțiile și
copiii fără să se mai întoarcă sau se întorceau peste mulți ani. Iar în
tradiția evreiască, când soțul pleacă, femeia rămâne în starea de <i>agunah</i>, adică viața ei este pur și
simplu suspendată, legată. Nu poate divorța, nu se poate recăsători, e pur și
simplu încremenită în starea de așteptare. Singura șansă este ca soțul să se
reîntoarcă sau să obțină de la el semnătura pe un act de divorț. Ori să fie
mort.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Pentru ca viața surorii sale să poată
continua, Fanny refuză complicitatea la nedreptate și își asumă o călătorie
sălbatică, ea nefiind o simplă femeie evreică, ci fiica măcelarului. Dacă Yaniv
Iczkovits și-ar fi ales drept protagonist un bărbat, călătoria acestuia nu avea
famec, căci bărbații evrei puteau pleca oricând, oriunde, fără să li se ceară
socoteală. Iar pe de altă parte nu îi interesa condiția femeilor părăsite și nu
și-ar submina singuri poziția de stăpâni. Însă pentru o femeie, o astfel de
călătorie nu putea fi decât extraodinară, cu atât mai mult cu cât are alături
un bărbat care nu are nimic în comun cu stereotipurile societății. E luntrașul
Jijek, cel tăcut și neclintit, alt personaj memorabil care nu se supune
regulilor prestabilite de societate. Doar cu ajutorul lui e posibilă călătoria
lui Fanny, doar pe el se poate baza. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">În peripețiile acestei femei sălbatice
este implicată și poliția secretă din Rusia care anchetează crimele. Novak, polițistul
care o va ajuta pe Fanny, își dă seama după felul în care este despicat
grumazul unor tîhari că este o taietură evreiască și pleacă pe urmele evreilor
criminali. Iar pentru asta se strecoară deghizat printre oameni și privește
evreii dintr-un unghi exterior, autorul încercând și în felul acesta să
depășească șabloanele literaturii despre evrei. Iar unul dintre planurile
romanului pune în evidență tocmai transformarea sa lăuntrică, contrastul dintre
abordarea lui și reacția comunității evreiești.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Iczkovits regretă că, odată cu lumea
nouă a Israelului, s-a trecut de la idiș la ebraică, uneori poliția recurgând
chiar la amenzi pentru cei care erau prinși că vorbesc în idiș. De aceea, în
roman sunt păstrate cuvinte esențiale din cultura și tradițiile religioase
evreiești, ele apar în idiș, netraduse și asta îl solicită pe cititor să le
înțeleagă sensul din context, dar îl ajută și să simtă mai bine acea lume. Iar
numele traducătoarei Ioana Petridean este o garanție pentru calitatea
traducerii și a notelor ce însoțesc textul. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.45pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"> </span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"> <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Yaniv Iczkovits, <i>Fiica măcelarului. Răzbunarea lui Mende
Speismann de mâna surorii sale</i>, Fanny, Traducere din engleză și note de
Ioana Petridean<o:p></o:p></span></p><p></p><footer class="row" style="box-sizing: border-box; margin-left: -15px; margin-right: -15px;"><div class="col-md-12" style="background-color: white; box-sizing: border-box; float: left; font-family: "open sans"; font-size: 14px; min-height: 1px; padding-left: 15px; padding-right: 15px; position: relative; width: 877.5px;"><h4 style="box-sizing: border-box; color: inherit; font-family: inherit; font-size: 18px; font-weight: 500; line-height: 1.1; margin-bottom: 10px; margin-top: 10px;"></h4></div><div class="col-md-12" style="background-color: white; box-sizing: border-box; float: left; font-family: "open sans"; font-size: 14px; min-height: 1px; padding-left: 15px; padding-right: 15px; position: relative; width: 877.5px;"></div></footer>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-605179105974411298.post-53100159385357993152022-07-26T11:44:00.001+03:002022-07-26T11:45:38.569+03:00O carte cu și despre Adriana Bittel<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilCJz-AV9P-rIJI_19FQEJtR2FUdJSor8T0Pzm-B4mCb7saqnXOTyAWjfs6cHPNNGB53f56adfMkFnDrsnHd7CXjjjAiQiNP49CLfuHigkC8je-GgB7TrEcbHmT-VWr4loQBZxvNKzCu96oqCqeH0n6fK8ZgWEmmUQqViEuzUUD9hHano01FKOKqiGoA/s3642/inbound1606688477770291801.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3642" data-original-width="2268" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilCJz-AV9P-rIJI_19FQEJtR2FUdJSor8T0Pzm-B4mCb7saqnXOTyAWjfs6cHPNNGB53f56adfMkFnDrsnHd7CXjjjAiQiNP49CLfuHigkC8je-GgB7TrEcbHmT-VWr4loQBZxvNKzCu96oqCqeH0n6fK8ZgWEmmUQqViEuzUUD9hHano01FKOKqiGoA/s320/inbound1606688477770291801.jpg" width="199" /></a></div><p><br />Am primit-o aseară și mi-am început ziua cu frumoasa carte cu și despre Adriana Bittel, carte ce deschide colecția inițiată la Editura Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, odată cu ediţia a IV-a a Zilelor Sofia Nădejde. Adriana Bittel a primit premiul special la prima ediţie a Premiilor Sofia Nădejde, în 2018, iar acest volum cuprinde o prezentare de Florina Pîrjol, un interviu cu Adriana Bittel realizat de Adela Greceanu, o proză inedită a Adrianei Bittel, un tabel cronologic şi o serie de fotografii din arhivă. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVjxJHxT2l82ROQlC6CL4gMaQsjWYTR8rlY6KRLIqwWjmUtC8QjNGIVk62WAn15r2yJpf59Jo6dNz94aY-z4T_NnCDxsMaj0E8UbkNvcMMmfo_vBJuueFVt9U_2h34jgNI_SLdgukSXsHfTY3y9-cxPShcxzl60QJIdyeCguBe7GZv0woLs24EQoH5cQ/s2705/inbound1148287553191968966.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2268" data-original-width="2705" height="268" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVjxJHxT2l82ROQlC6CL4gMaQsjWYTR8rlY6KRLIqwWjmUtC8QjNGIVk62WAn15r2yJpf59Jo6dNz94aY-z4T_NnCDxsMaj0E8UbkNvcMMmfo_vBJuueFVt9U_2h34jgNI_SLdgukSXsHfTY3y9-cxPShcxzl60QJIdyeCguBe7GZv0woLs24EQoH5cQ/s320/inbound1148287553191968966.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p></p><p>Foarte bine scoate în evidență Florina Pîrjol elementele care individualizează literatura Adrianei Bittel - arta privirii și a decupajului îngust de realitate, transformarea faptului mărunt în poveste, melancolia amestecată cu resemnare, aparenta simplitate cehoviană, farmecul feminității solitare.</p><p>Adela Greceanu a reușit să stârnească, prin întrebările ei, o mulțime de amintiri din tinerețea scriitoarei, dar și mărturisiri legate de scris, în special de proza scurtă, sau de viață. Impresionează puternic modestia Adrianei Bittel, pentru care literatura și muzica sunt salvatoare în împrejurările grele de care nu e nimeni scutit. </p><p>„A. G.: Și vocație de autor de proză scurtă ce înseamnă?</p><p> A. B.: Să știi să vezi semnificativul în nesemnificativ”.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6x1vLXg-IUtWpFr4U_82B7d9WokAG0TPnJejh5G4Z_xOAEWk-XZGZ-RmJ1tcdfKkJ2mbH-fZb4eX3c4m1bUv8qOm6fSGNxM0YBIlnVgd8L6Wn8rVrR4MGLbGgchYM5HdqRoKgtFRsqJyaSsihyR6pyLRhr5ZUDrUJZK-HPWFvo0qexH9ad9iuSGf6SQ/s3164/inbound7778014153198571048.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3164" data-original-width="2268" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6x1vLXg-IUtWpFr4U_82B7d9WokAG0TPnJejh5G4Z_xOAEWk-XZGZ-RmJ1tcdfKkJ2mbH-fZb4eX3c4m1bUv8qOm6fSGNxM0YBIlnVgd8L6Wn8rVrR4MGLbGgchYM5HdqRoKgtFRsqJyaSsihyR6pyLRhr5ZUDrUJZK-HPWFvo0qexH9ad9iuSGf6SQ/s320/inbound7778014153198571048.jpg" width="229" /></a></div><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p></p><p></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div>Dana Pîrvan. Vânătoare de licuricihttp://www.blogger.com/profile/16703068988536961914noreply@blogger.com0