Prinde un licurici! Așa am citit în miezul unei nopți de primăvară pe bilețelul ăla verde-mentă prins în Pomul vieții dintr-o sală de clasă din Bistrița. Și, dacă tot am prins câțiva și o să mai plec la vânătoare, o să las și pe aici niște dâre din lumina lor.
Labels
- Cronica de carte (135)
- Dialoguri (1)
- Eseu (8)
- Hoinăreli (8)
- Interviu (3)
- Poezie (8)
- Semnalări (6)
- Viața cu de-amănuntul (9)
- Videocronici (15)
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Teatrul tăcerilor - Cristian Fulaș. forma tăcerii
Ar putea părea bizară plăcerea cu care am citit în ultimele două-trei zile noul roman al lui Cristian Fulas – "forma tăcerii" - a ...
Cele mai citite
-
Prinde un licurici! Așa am citit în miezul unei nopți de primăvară pe bilețelul ăla verde-mentă prins în Pomul vieții d...
-
Într-o lume în care agitația și cinismul tind să acopere totul, căldura umană din scrisorile pe care Nabokov i le-a trimis Ver...
-
După ce în ultimii ani am colindat, pe motocicletă, mare parte a Europei, a doua întâlnire cu Albania, tot pe motoci...
-
„E o nebunie, Trebuie să fie, suntem într-un spital de nebuni”. Ca și în Orbirea lui Canetti, și în Eseu despre orbire – admirabilul ...
-
Mă apuc să citesc Sonata Gustav de Rose Tremain și, cum dau de rândurile cu imaginea munților din Elveția, dispar de aici și di...
No comments:
Post a Comment