„Parfumul este cea mai intensă formă a amintirii” credea
Jean-Paul Guerlain, iar scriitoarea catalană Núria Pradas a transformat această
idee într-un motto cât se poate de potrivit pentru romanul Aroma timpului (publicat în 2018), tradus recent în limba română de
Jana Balacciu Matei, la editura Humanitas Fiction, în colecția Raftul Denisei.
Cu numeroase planuri
narative plasate în cea mai mare parte între cele două războaie mondiale,
scriitoarea reconstituie scene din istoria și cultura secolului XX,
plimbându-și cititorii prin Grasse (cu ale sale câmpuri de lavandă, loc de
naștere a parfumurilor rafinate), prin Barcelona (orașul natal al scriitoarei)
și prin Parisul anilor în care se ridica Turnul Eiffel și se petrecea revoluția
parfumurilor. Firul catalizator al poveștilor de dragoste și de familie îl
constituie bineînțeles parfumurile, mai exact arta parfumurilor, alchimia prin care acestea iau naștere și ajung să fie esența unor vieți, simbolul unor
iubiri, memorie afectivă, oglindire subtilă a personalității celui care le
poartă:
„- Mi-a zis că parfumul ei trebuie să aibă
miros de femeie. Nici de cocotă, nici de soție supusă. Nici de tânără, nici de
bătrână. Nici de extravaganță, nici de discreție. Doar de femeie. Să fie
parfumul feminității.
S-a lăsat o liniște
întreruptă doar de clinchetul flacoanelor de sticlă mișcate de Beaux.
Pablo nu pricepuse
o iotă din ce-i spusese parfumierul. Parfumul feminității? Coco Chanel era la
fel de extravagantă și de ciudată ca hainele ei".
„O trăda parfumul. Observase deja la cină că tânăra,
poate într-un exces de zel, să-i facă plăcere, se parfumase generos cu al său
Indien de la Parfums Royal, prea exotic și prea îndrăzneț pentru tinerețea ei.
Indien nu se potrivea cu pielea Angèlicăi; era ca și cum ar fi ieșit pe stradă
în cămașă de noapte sau ar fi mers la Operă în haine sport. Ceva scârţâia. Un
dezacord între om și miros".
Într-un interviu,
scriitoarea declara că ideea acestui roman i-a venit în timpul unei documentări
despre viața Caterinei de Medici care, odată cu ea a adus de la Florența în Franța
și parfumurile, fiind celebră colecția ei de sute de mănuși de piele parfumate.
A urmat o altă muncă asiduă de documentare privind crearea parfumurilor și Núria
Pradas a dedicat un an scrierii acestei cărți. Această poveste a Caterinei de
Medici a atras alte povești, astfel că în roman găsim fascinanta poveste a
creării celebrului parfum Chanel nr.5, Coco Chanel și parfumierul Ernest Beaux
fiind două personaje împrumutate din realitate. De asemenea, cititorul se poate
bucura și de istoria parfumului Shalimar creat de Guerlain, spusă în carte
chiar de marele parfumier, și el persoanaj (episodic) în Aroma timpului:
„-Shalimar! Îl știi
tinere?
-Ernest Beaux mi-a vorbit despre el. Era entuziasmat.
Mi-a povestit cum l-ați creat pornind de la Jicky, cu noi molecule dulci.
-Și bergamotă, iris și, mai ales, vanilie. Am vrut să îi
dau un aer oriental, o aromă de lemn și de ambră. Senzualitatea lui este un
omagiu adus împăratului Shah Jahan, care, în urmă cu patru secole, s-a
îndrăgostit pătimaș de prințesa Mumtaz Mahal. În onorea ei a construit
Grădinile Shalimar, ei i-a dedicat Taj Mahal”.
Însă protagonistul
romanului este Pablo Soto, personaj fictiv, un tânăr cu o copilărie grea, un
om-nas care, ajuns în preajma lui Coco Chanel, va deveni un celebru creator de parfumuri
fine. Poveștile din roman se țin lanț, parfumurile strâng în jurul lor povestea
copilăriei și a familiei sale, a iubirilor din adolescență, a
iubirii mature, povești ale prieteniei, ale altor parfumieri.
Toate acestea sunt
însă învăluite în parfumuri, romanul fiind o fascinantă lume de senzațiile olfactive.
Arome de tot soiul se amestecă: lavandă, mandarină, paciuli, crin, angelică, ferigi,
pădure, ploaie, mosc, santal, nard, bergamotă, trandafir, ylang-ylang, iar
munca de documentare a scriitoarei i-a permis acesteia să-i ofere cititorului
detalii ale artei de a combina esențele, de a înțelege ce reprezintă notele de
bază, notele de mijloc și notele de vârf. Parfumierul este înfățișat drept un
artist și este comparat cu un scriitor sau cu un compozitor, iar parfumul este
văzut drept o narațiune olfactivă, romanul fiind din acest punct de vedere și
un manual de a înțelege și de a simți parfumurile, rafinamentul flacoanelor, de a
pătrunde în arta amestecării aromelor.
Seducător roman al senzualității, Aroma timpului ne convinge, prin povești de viață, că un parfum
poate arde pielea cu amintiri, că poate fi un parfum al absențelor, că miresmele
sunt emoție, senzualitate, eleganță, tandrețe, admirație. Și că doi oameni pot fi
împreună într-o aromă.
„E
mirosul fugar al unei crenguțe de angelică după ploaie. Simplu și, în același
timp, sublim, ca amintirea cea mai dragă. Mirosul unei nopți reci, cu ploaie,
mirosul umezelii eterice, amestecată cu căldura pielii tale. Contrastul între a
nu avea nimic și a avea totul”.
Núria
Pradas, Aroma timpului, Traducere din
catalană și note de Jana Balacciu Matei, Humanitas Fiction, 2020
No comments:
Post a Comment