În romanul Îmbunătățire, scriitoarea își dovedește arta de a pune cap la cap diverse piese temporale și spațiale, străbătute și strânse la un loc de personaje cu povești de viață diferite. Scene din cele trei povești principale se întrepătrund, mergând adesea paralel, trecerea de la una la alta solicitând adesea atenția cititorului, cu atât mai mult cu cât perspectivele narative se schimbă când te aștepți mai puțin și apar personaje noi, aparent fără nici o legătură cu restul personajelor. Dar Joan Silber are pentru fiecare câte o ancoră, iar până la finalul romanului autoarea reușește să dea sens tuturor urmelor lăsate în timp și spațiu sau pe care timpul și spațiul le lasă în sufletele oamenilor.
Kiki, o tânără americancă nonconformistă, de douăzeci de ani, ajunge în Turcia și, căsătorită cu un comerciant turc, își va trăi o parte a vieții în Istanbul, apoi, când afacerea acestuia dă faliment, se va muta cu el la o fermă, ducând o viață greu de imaginat de către rudele sale din America și căreia nu îi va rezista foarte mult, în ciuda entuziasmului inițial. După opt ani, se va întoarce singură în New York și își va construi altă viață, fără ca ceilalți să știe ce i s-a întâmplat.
Unii păstrează intactă iluzia iubirii
Fragmente din povestea vieții sale se vor dezvălui retrospectiv, evocarea trecutului său intersectându-se peste zeci de ani, cu povestea nepoatei sale, Reyna, mamă care își crește copilul singură (o ajută uneori mătușa sa, care asistă neputincioasă la dezamăgirile nepoatei) și care e îndrăgostită de un bărbat implicat în traficul de droguri. Poveștile celor două femei se întrerup pentru a face loc poveștii unui șofer de camion, îndrăgostit încă de fosta soție. Evocarea vieții trăite de Kiki la fermă îi oferă autoarei prilejul de a introduce în scenă un grup de tineri germani, care se ocupau cu traficul de obiecte arheologice de valoare și de aici cresc alte povești de dragoste, și ele complicate și nefericite.
Astfel, America, Turcia și Germania sunt cele trei țări pe care cititorul le cutreieră alături de personaje. Dintre acestea, Turcia văzută prin ochii lui Kiki creează multă empatie, obiceiurile și atmosfera reconstituite în roman oferind pagini pline de nostalgie și de frumusețe, concentrate metaforic în valoarea și frumusețea covoarelor turcești pe care le aduce Kiki cu ea în America. Acestea rezistă peste ani și pot schimba viețile nomazilor de pe orice continent: „Nomazii – a trebuit Kiki s-o lămurească – inventaseră la un moment dat covoarele astea rezistente (Oliver n-avea decât să verse chestii pe el), pe care le cărau cu ei din loc în loc în locuințele lor temporare ca să le aștearnă pe pământul tare când dormeau și să dea oricărui cort un aer domestic.“ Și nu doar schimbă vieți, dar pentru unii păstrează intactă iluzia iubirii.
O meditație elegantă despre iubire
Atât povestea de dragoste trăită de Kiki, cât și cea trăită de Reyna sunt reconstituite prin înfățișarea succintă a unor scene și rareori autoarea recurge la analize metaforic-psihologice, cum ar fi această mărturisire către sine a Reynei: „Eram perfect conștientă (sau, în fine, cel puțin în clipa aceea) că o anumită parte a vieții mele alături de Boyd nu era pe deplin reală, că dacă forțai lucrurile prea tare, ar fi ieșit la iveală un sentiment cu totul diferit. Nu aveam de gând să forțez lucrurile. Voiam să trăim în continuare ca până atunci. Un om poate ști mai multe lucruri în același timp. Puteam să le știu pe toate și în același timp să mi se umple inima de bucurie din pricina lui – cum mă săruta pe gât, cum îngâna fie și melodiile cele mai stridente, cum se prosteau el și Oliver. Și atunci mi-am dat seama că probabil o să-l ajut și cu contrabanda de țigări. O să mă implic în treaba asta alături de el înainte să-mi fi trecut prin cap așa ceva. Dacă ar fi știut, Kiki s-ar fi luat cu mâinile de păr de disperare. Urma să încarc mașina și să număr banii, urma să-l las să-și depoziteze țigările de contrabandă la mine acasă. Toate din pricina tulburării pe care o isca în mine, a ceea ce reprezenta Boyd pentru mine. Toate din pricina frumuseții“.
Iubirile din roman sunt triste, sfârșite parcă înainte de vreme. Dar frumusețea le e asigurată de taina care înfruntă și distanță, și timp: „După atâta vreme, probabil Kiki rămăsese pentru el o informație nedeslușită, o babilonie de fraze din trecutul său, o prosteală în engleză, o strălucire în pat. Nici întreagă în amintire, nici uitată pe de-a-ntregul. Ce se întâmpla cu fostele iubiri era una dintre tainele vieții moderne“.
Și nepoata lui Kiki va avea o revelație asemănătoare, când îl va reîntâlni pe Boyd și își va da seama că despărțirea lor e ireversibilă: „Uneori lucrurile continuă în taină. […] Nu orice ajunge să fie exprimat în viață, a zis el. «În taină» e o expresie nimerită. Eram nemaipomenit de măgulită. În privința asta eram de acord. Iubirea îngropată. Viața ei eternă de zombi“.
Cea mai mare reușită a romanului Îmbunătățire mi se pare a fi aparentul contrast dintre mărunțișurile ce constituie scenele din viețile personajelor și semnificațiile majore pe care acestea le capătă până la finalul cărții care se transformă dintr-o proză minimalistă, într-o meditație elegantă despre iubire, despre timpul care poate aduce cu el acceptarea cu blândețe a greșelilor, a nefericirilor.
„Pe o carte de vizită a unui dresor scria: «V-ați luat cățeluș? Dragostea nu e de-ajuns». Se referea la faptul că animalele trebuiau învățate să conviețuiască cu oamenii, dar mie mi se păruse mereu mai degrabă un avertisment universal valabil, un memento privind limitările, o mică lecție învățată pe propria piele.“
Joan Silber, Îmbunătățire, traducere din limba engleză și note de Mihaela Ghiță, Polirom, 2020
Articol apărut aici http://suplimentuldecultura.ro/31388/toate-din-pricina-frumusetii
No comments:
Post a Comment