Dan Ivan, „Mila 23”. Povești crescute din Deltă.

                Cum e vară și mirajul Deltei  îi cuprinde pe mulți dintre noi, o carte potrivită pentru a pregăti sau a însoți o astfel de vacanță este cu siguranță Mila 23, recent apărută la Editura Nemira și semnată de Dan Ivan. Autorul, născut în 1958, a profesat timp de 8 ani ca medic, a fost apoi corporatist în industria famaceutică și după un an trait în Paris, s-a stabilit în Austria. Mila 23  este debutul său în proză. Și este un debut foarte reușit.

Carte cu substrat autobiografic, Mila 23 are ca protagonist un alter-ego al autorului, tânărul medic aflat în primii ani de muncă, la sfârșit de comunism, în zona izolată și sălbatică a Deltei.

Recurgând la capitole scurte și la un scris simplu, dar concentrat, presărat cu ironii subtile și umor discret, Dan Ivan recreează sub forma unui puzzle de povești fermecătoare, universul insolit, istovitor și nebănuit al Deltei. Romanul devine o hartă complexă - geografică, istorică, social-antropologică, dar mai ales sufletească  -, cusută din amănunte pitorești, puse în pagină cu mult talent: reacția oamenilor când, în 1986, apare în satul Mila 23 un doctor din București, „primul și poate ultimul medic din istoria Milei 23” - sat lipsit de canalizare și apă curentă, dar cu inundații din plin, lumina asigurată la dispensar (improvizat într-o fostă cherhana) cu două lămpi pe gaz, curentul ca și alimentele fiind la porție, Poșta cu singurul telefon din sat, viața cotidiană a lipovenilor, greutatea cu care se procura apă potabilă (scufundarea în larg a unei găleți metalice cu capac), calvarul încălzirii apei pe timp de iarnă, alcoolul sanitar consumat de locuitori în loc de țuică, întâmplări din școală, de la biserică, invazia șobolanilor sau a șerpilor, autopsii facute în barcă sau pe scândura unei uși, epuizări, prietenii, întâmplări cu haz, ospitalitate, generozitate, tandrețe...

Toate aceste experiențe existențiale (și nu numai), prind viață în povești pe care Dan Ivan le spune cu calm, fiind cernute blând de trecerea timpului în tot ce au ele mai adânc, și pe care le populează cu personaje inconfundabile, subtil și rafinat individualizate, atmosfera creionată nefiind nici ea mai prejos:

„Blestem repetitiv și obsedant, după fiecare apus, seara se furișa printre case ca un călugăr sfios și îmi lipea la ferestre o liniște neagră, să mă strângă în moalele cleștelui ei. Bivolul nopții, tăcut și amenințător, împungea și el timpanele astea întunecate – ale mele la lume, ale lumii la mine, strivind tot înăuntrul și înafara mea”.

Dan Ivan, Mila 23, Editura Nemira, 2019