Deși legal munca forțată prin
datorie este ilegală în Pakistan din 1992, în regiunea Lahore există
cărămidării unde oamenii continuă să fie exploatați, uneori în condiții
considerate drept forme de sclavie modernă. muncitorii primesc un împrumut mic
pentru o urgență (boală, nuntă, hrană), iar apoi sunt obligați să muncească
pentru a-l plăti. În practică, datoria crește permanent (dobânzi, penalizări,
contabilitate netransparentă), iar familiile rămân înrobite ani sau generații.
Pakistan are aproximativ 20.000 de cărămidării și milioane de oameni implicați
în această industrie, mulți în condiții de datorie coercitivă, iar
investigațiile au scos la iveală exploatare sistemică, violență, abuzuri fizice
și sexuale, salarii sub minimul legal și lipsa totală a protecției sociale.
În romanul Când dansează
licuricii de Aisha Hassan, exploatarea oamenilor din cărămidăriile de la
periferia orașului Lahore devine nucleul narațiunii și motorul emoțional al
destinelor personajelor. Autoarea pornește de la această realitate socială dură
a familiior captive într-un sistem al datoriilor imposibil de plătit și o
transformă într-o poveste despre traumă, vinovăție și speranță. Munca fizică
dură la care sunt supuși atât adulții cât și copiii, fumul cuptoarelor și
izolarea spațiului funcționează nu doar ca decor, ci ca metaforă a prizonieratului
existențial, dominat de violență și imposibiltatea de a evada.
După moartea fratelui
provocată de curajul acestuia de a spune lucrurilor pe nume, la doar 7 ani,
Lalloo este dus de tatăl său în afara cărămidăriei, cu speranța că ar putea
avea viața unui om liber. El se simte
obligat să găsească o cale de salvare pentru părinți și pentru cele două surori
rămase în iadul celor 1200 de cărămizi pe care trebuiau să le facă zilnic. Dar
nici în afara „lagărului” de muncă, viața unui copil nu e deloc ușoară, în
special când depinde de orgoliile celor bogați pentru care lucrează și când
sentimentul vinovăției și al abandonului îi sfredelește mintea.
Editura Litera
Traducere de Andreea Năstase
No comments:
Post a Comment